La aproape 18 ani de la „urcarea pe tronul Oradiei" (pentru două zile) a scriitorului Mircea Bradu, sub imboldul puternic al maselor largi populare (şi revoluţionarilor de elită animaţi de un grup select ce-i reunea şi pe inginerul Davideanu şi economistul Serac), ne aflăm, iată, în aceste zile în faţa unui eveniment inedit, la nivelul administraţiei municipiului Oradea: alegerea succesorului celui care timp de aproape 13 ani (din 1991 până în prezent, cu întrerupere în perioada 1996-2000) a fost capul administraţiei oraşului.

Treaba părea foarte simplă, până la un punct. La un moment dat, însă (după confirmarea alegerii în Parlamentul Europei a fostului primar), lucrurile s-au complicat vizibil. În luptă intrau cei doi viceprimari. Nu ştiu de ce unii, cârcotaşi desigur, leagă această dispută de contrarietatea de interese dintre unele firme private, cum ar fi Keviep şi Labra Soft? După şedinţa din noiembrie 2007 a Consiliului Local Oradea, primind certificatul de europarlamentar, fostul primar, un "titrat" în materie de administraţie publică, având publicate, conform propriului CV, "rafturi de cărţi" de specialitate în această materie, şi-a depus demisia la Consiliul Local, fapt pentru care a fost convocată - în conformitate cu prevederile Legii administraţiei publice locale (215 din 2001 - republicată) şi a celei a statutului aleşilor locali (393 din 2004) - şedinţa extraordinară a CLMO din 03.12.2007. Mare minune: se prezintă exact 14 consilieri (se poate ţine şedinţa şi sunt prezenţi exact atâţia consilieri câte voturi sunt necesare pentru a putea adopta hotărârea de numire a primarului interimar). Surpriza a fost cu atât mai mare când unicul reprezentant, dintre cei prezenţi, al grupului de consilieri care susţine candidatul cu şansa a doua, a părăsit şedinţa. Mirarea celor prezenţi ia proporţii cosmice când preşedintele de şedinţă (fost candidat la demnitatea de viceprimar al Oradiei) constată că demisionarul (cum spuneam: somitate în materie de administraţie publică, primar la al IV-lea mandat, membru al "... altor comitete şi comiţii") uitase să îndeplinească toate formalităţile prevăzute de lege pentru a se constata vacantarea postului de primar şi a se putea trece la votarea noului primar. Ce se ascunde în spatele acestei "omisiuni"? O fi stresul acumulat de-a lungul fostei campanii electorale focalizate pe "singurul bihorean din Parlamentul Europei" (într-unul din prospectele concepute de staff-ul său de campanie ne era ofertat chiar ca viitor... comisar european!)? Nu ştiu de ce mie îmi vine însă în minte o afirmaţie mult mediatizată a unui alt profesor celebru, pe numele lui pământesc Virgil Măgureanu (de loc din Giurtelecul Hododului, fostul parlamentar PD Teodor Cladovan şi actualul şef al Serviciului Imagine din Primăria Oradea ştiu mai multe despre acest subiect), care spunea într-o discuţie cu Florin Călinescu: "Am o memorie prodigioasă, dar mai uit şi eu". Am zis, n-am dat cu parul! Cui foloseşte această "mică amnezie"? De regulă, în astfel de situaţii are de câştigat outsiderul (candidatul cu şansa a doua). Haideţi să facem un exerciţiu de imaginaţie: Oare, dacă prin 2001, s-ar fi constatat încetarea de drept a mandatului de consilier al unei doamne care nu şi-a putut exercita mandatul pe durata a mai mult de şase luni (lipsind în acea perioadă de la toate şedinţele) nu şi astăzi ar fi fost viceprimar al Oradiei tot onorabilul domn Kapy, descendent dintr-o renumită familie nobiliară maghiară? Balanţa va fi înclinată, într-o parte sau alta, de reprezentanţii celor două partide despre care se spune că au - la vârf - un notoriu sponsor comun. Chestiunea e însă că unul dintre aceste partide este la guvernare, iar celălalt - paradoxal, chiar cel care a câşigat alegerile din 2004 - este cea mai puternică forţă de opoziţie!

Va reuşi oare azi eminenţa cenuşie a judeţului (unii au remarcat că aceasta este "mascată" într-o învelitoare de culoare ceva mai beznicioasă) să atragă în capcană ambele grupuri, fluturându-le pe la nas un virtul post de "consilier care preia prerogative de viceprimar". Sau, poate, ca în atâtea alte rânduri, votul decisiv va fi dat de "iuzi" din rândul grupului majoritar de consilieri. La români "hiclenia" (denumire dată în vechiul drept românesc trădării - n. DEX) a fost mereu la ea acasă. Din păcate...