Cauza fundamentală a acestei stări de fapt, resimţită în mod neplăcut de activul PSD, respectiv de electoratul fidel, rezidă în existenţa în partid a mai multor centre de putere, care se contrează de fiecare dată când trebuie luată o decizie importantă. Astfel, şi în cazul candidatului la Primăria Capitalei, centrele de putere se manifestă în consecinţă.
Preşedintele PSD, Mircea Geoană, l-a anunţat, iniţial, drept candidat pe preşedintele PSD Bucureşti, Marian Vanghelie, care avea şi sprijinul organizaţiei, obţinut în urma unui vot majoritar. Ulterior, în scenă a apărut şi "candidatul" Sorin Oprescu, susţinut făţiş de Ion Iliescu şi Adrian Năstase. Oprescu stătea mai bine în sondaje, fapt recunoscut de toţi liderii PSD, dar nu avea sprijinul organizaţiei de Bucureşti. Era evident că, în urma ciocnirii dintre cele două tabere, avea să apară şi "situaţia de compromis", în persoana "candidatului" Miron Mitrea. El nu intra nici în sondajele iniţiale, ca posibil candidat, nici nu avea sprijinul organizaţiei. Acest peisaj politic implică o concluzie nefericită pentru PSD: decizia politică privind nominalizarea unui candidat la funcţia de edil-şef al Capitalei nu priveşte, în esenţă, perspectiva câştigării Primăriei, aşa cum este normal. Faptul ar părea paradoxal, la prima vedere, dar teza pe care se bazează aserţiunea este următoarea: nominalizarea candidatului PSD la Primăria Capitalei ţine, în primul rând, de repoziţionarea centrelor de putere în interiorul PSD.

Bătălia finală pentru stabilirea candidatului la Bucureşti se va da la Comitetul Executiv Naţional, anunţat pentru astăzi, iar liderii PSD au început să îşi facă "jocurile", lansând mesaje contradictorii prin intermediul presei. Astfel, Oprescu anunţă că este pregătit să candideze ca independent, Geoană precizează că nu a discutat cu el, dar că are de gând să o facă, Vanghelie arată că nu îşi retrage candidatura, iar Mitrea spune că va candida bucuros dacă i se cere.
Vanghelie ar putea invoca votul organizaţiei de Bucureşti şi va beneficia, tacit, de sprijinul lui Mircea Geoană (care nu va avea cum să îl sprijine pe Oprescu, cel care l-a contracandidat la preşedinţia PSD), Oprescu va invoca faptul că stă bine în sondaje şi va fi sprijinit de Iliescu şi Năstase, în timp ce Mitrea - soluţia de compromis - va fi sprijinit de jumătate dintre filiale (cele care l-au votat la funcţia de secretar general).

Întrebarea care se poate adresa PSD în acest moment, în baza celor sus-menţionate, este următoarea: Unde se află, în tot acest joc politic complicat, vocea membrilor de partid, a social-democraţilor bucureşteni, a militanţilor, a votanţilor fideli ai partidului? Care este cuvântul lor în ceea ce priveşte candidatul lor la Bucureşti? Un posibil răspuns ar fi următorul: poate actualii lideri social-democraţi nu au învăţat îndeajuns în doar patru ani de opoziţie.