Travaliul PD-L a luat sfârşit şi partidul l-a lepădat pe Blaga în parcul Titan. Era nevoie de o zi cu soare, de ceva ciripit de păsărele şi de cârja numită Negoiţă ca să se vadă mai clar că omul, chiar dacă nu avea chef de candidatură, o ia în serios. Acum, după ce zarurile au cazut pe el, din simplul motiv că ceilalţi nu au vrut să le atingă, şi PSD îşi poate face curaj să-l arunce în horă pe de 3 x dosariabilul Mitrea. Va fi o confruntare a puternicilor obişnuiţi să bată în masă, unul cu pumnul, altul cu manivela. De pe margine, contracandidaţilor nu le rămâne decât să schelălăie a jale şi să se gândească spre cine îşi vor orienta voturile în turul doi. Pentru electoratul bucureşteran lucrurile sunt simple: vor avea de ales între DNA şi MAI.

Blaga are nevoie de un transfer de imagine de la Negoiţă, s-a văzut la lansare. Mitrea, de unul de onorabilitate şi credibilitate. Greu de spus de unde, că din partid e cam greu. Blaga are probleme cu discursul, dicţia şi convingerea. Mitrea cu dosarele. Dacă alegerile ar avea loc la Cornu, ar câştiga Mitrea, mai dulce la vorba de când cu traseele la DNA, mai obişnuit cu masele, dată fiind experienţa sindicalistă cu şoferii. Dar alegerile au loc în Bucureşti, spaţiu unde corupţia şi lupta împotriva ei atârnă încă greu. Iar bucureştenii ştiu că indiferent de similitudini, două femei îi despart pe candidaţii din top: Irina Jianu, din Zambaccianele disjunse, şi mama lui Mitrea, a cărei viluţă s-a transformat şi ea în dosar. Dar chiar şi cocoşat de dosare, Mitrea rămâne singurul adversar valabil pentru Blaga. La PSD se ştie bine acest lucru, tocmai de aceea a "treia cale" are şanse să fie cea aleasă. Pina şi Vanghelie şi Oprescu dau semne că au înţeles asta şi îşi oferă sprijinul scrâşnind din dinţi. Misterul va fi însă dezlegat abia vineri, când PSD îşi va anunţa oficial candidatul. Până atunci păsărelele, care zboară de la Geoana la Iliescu via Năstase, spun că Mitrea va fi alesul.

Indiferent de decizii, un lucru e clar pentru alegerile de anul acesta din Bucureşti. Miza uriaşă e direct proporţională cu lipsa de "cadre". Numai cine nu a vrut cu tot dinadinsul nu a candidat, ca Negoiţă. Sau, altfel spus, oricine a vrut, a ajuns candidat, ca Orban, Pavelescu şi Codrin. Cei trei outsideri nu au fost recomandaţi pentru cursă nici de sondaje, nici de vreo calitate administrativă sau personală ieşită din comun şi nici măcar partidul nu a sărit în sus de bucurie. Ei pur şi simplu au vrut, şi-au arătat, cum s-ar zice, "disponibilitatea", şi cum alţii "mai buni" nu erau, au fost lăsaţi să joace şi ei o tură. Că de două, nici vorbă.
Pe de alta parte, o logică există. Ea se numeşte anti-băsescismul fundamentalist şi toţi marginalii se împărtăşesc şi în somn din el. Acesta este motivul pentru care separat, Orban, Pavelescu, Codrin sau Meir nu au nicio valoare, dar împreună vor reprezenta ceva în turul doi. În sensul că voturile lor însumante se vor duce la PSD. Ei vor putea defila sub sloganul: "uniţi trebuie să-l înfrângem pe Blaga".
Practic însă, nu e deloc sigur că unirea va aduce victoria. Motivul e simplu: PSD era obligat să scoată din joben un candidat din altă zonă decât cea a dosarelor, mahalalei sau eternilor perdanţi. Un candidat pe care bucureştenii să nu-l lege atât de strâns de tot ce e mai de condamnat în PSD. Cu alte cuvinte, nu e deloc sigur că electoratul liberal, de exemplu, oricât l-ar îndemna partidul să-l voteze pe Mitrea, emblema corupţiei din perioada 2000-2004, chiar o va face. Ca să nu mai discutăm de Vanghelie.

Blaga n-a vrut să candideze, se vede pe el, n-are discurs, vina echipei de consilieri, n-are charismă, n-are multe. Îl are însă pe Băsescu în spate şi dosarele lui Mitrea în faţă...