Aprigă trebuie să fi fost dorinţa liderilor PSD de a scăpa de Adrian Năstase, de-au ajuns să rişte, pentru aceasta, până şi preşedinţia Camerei Deputaţilor. Ceea ce n-a reuşit Puterea într-un an de zile, au desăvârşit în câteva ceasuri tocmai apropiaţii fostului premier. Punerea la zid, chiar în interiorul partidului, a venit într-un moment de aparentă linişte pentru Năstase, după ce fusese vânat luni în şi, mai întâi pentru că a refuzat să se dea dus din fruntea Camerei şi, apoi, din cauza controversatei moşteniri primite. Votul deputaţilor împotriva percheziţionării locuinţei sale şi deschiderea porţilor din strada Zambaccian păreau să fi creat, atât în plan politico-juridic, cât şi în cel al imaginii, premisele unei acalmii, măcar pentru o vreme. În acest context, subalternii de până mai ieri au socotit că a venit momentul să renunţe la comedia - subţire, ce-i drept - a susţinerii preşedintelui lor executiv şi să-i aplice lovitura de graţie, în numele interesului de partid. Lătrăi gen Oprişan şi Vanghelie au fost asmuţiţi împotriva sa, iar Sorin Oprescu a întregit atmosfera propice decapitării cu o virulenţă născută din frustrarea anilor de marginalizare. În cadrul şedinţei, desfăşurate în stilul lichidărilor de la vârful partidelor comuniste de acum mai bine de jumătate de secol, Geoană şi Mitrea şi-au dat intenţiile pe faţă. A fost nevoie, însă, de şantaje emoţionale şi de jigniri făţişe la adresa capilor din judeţe, pentru ca aceştia să urmeze indicaţiile maestrului de ceremonii Viorel Hrebenciuc, care şi-a câştigat, astfel, un loc în noua troică de la vârful partidului. Totul, cu binecuvântarea lui Ion Iliescu, care nu i-a putut ierta celui mai longeviv deţinător al titlului de moştenitor al său trădarea de la Congresul din aprilie 2005. Atunci, Iliescu, învins şi ridiculizat, părea că va avea soarta bătrânilor inutili din vechime, trimişi să se stingă singuri pe câte-un vârf izolat de munte. La nici un an distanţă, el zâmbeşte la dreapta fostului său adversar, din postura de preşedinte al Consiliului de Onoare al PSD. Adică instanţa morală a unui partid care tocmai în această privinţă suferă mai tare. Dacă Năstase ar fi rămas numărul 2 al unui partid condus de Iliescu, astăzi n-ar fi avut parte de nici una din mizeriile care i se întâmplă. S-a crezut, însă, suficient de puternic încât să se poată lipsi de ăl bătrân şi pentru a putea trage sforile în continuare. Aroganţa l-a pierdut şi de această dată. De cealaltă parte, întâmplător sau nu, fizicul lui Geoană şi-al lui Mitrea le trădează acestora personalitatea politică: unul e prea firav, celălalt prea greoi. Fără a avea calibrul politic al lui Năstase, cei doi îi mai şi împărtăşesc acestuia minusurile: nu sunt în stare să dea o faţă nouă partidului şi au intrat în vizorul procurorilor anti-corupţie. În aceste condiţii, numai cu sprijinul lui Iliescu se puteau descotorosi de complexatul lor coleg, fie şi cu preţul şefiei Camerei, pe care se vorbeşte că Geoană ar fi în stare să o abandoneze Puterii, numai să nu dea un post atât de important pe mâna unui coleg de partid, care, astfel, ar dobândi o putere îngrijorătoare. Lupta pentru putere din PSD aduce aminte, mai degrabă, de intrigile din vremea troicilor sovietice, decât de bărbăţia triumviratelor romane. După ce s-a agăţat de tandemul Zinoviev - Kamenev, pentru a-l împiedica pe Troţki să preia locul lui Lenin după moarte, Stalin a fost salvat de cei doi tovarăşi ai săi de prevederile testamentului lui Lenin, care lăsase cu limbă de moarte demiterea gruzinului din funcţia de secretar general al partidului comunist. La numai un an şi jumătate distanţă, Stalin îşi elimina tovarăşii de drum, cu sprijinul direct al oamenilor lor de încredere. "Oare tovarăşul Stalin nu ştie ce este aceea recunoştinţă?", l-a întrebat cu amărăciune cel care fusese, de facto, timp de trei ani, numărul 1 în partid, Zinoviev, înainte de a lua drumul închisorii în care avea să moară. "Cum să nu, ştiu, şi ştiu chiar foarte bine. Este un fel de boală câinească", i-a răspuns Stalin, rămas singurul stăpânitor al imperiului sovietic. Cei care-şi freacă, acum, mâinile de bucurie c-au scăpat de Năstase ar trebui să ia aminte la păţaniile altor complotişti uniţi doar de interese şi să se întrebe cât de lung şi cât de aspru poate fi braţul răzbunător al lui Ion Iliescu.