Băncile austriece au acoperit în ultimii ani o importantă parte a pieţei financiare româneşti, prin crearea de noi bănci sau cumpărarea entităţilor financiare deja existente, iar grupuri cum ar fi Erste Bank (care deţine BCR), Bank Austria (Unicredit Tiriac Bank sau Volksbank şi Raiffeisen) au ajuns să controleze o mare parte a acestui sistem financiar, scrie La Vanguardia, care se întreabă cine se va ocupa acum de ajutoarele financiare, în lichidităţi, de care vor avea nevoie aceste sedii austriece din România.

După ce Austria a pariat pe România nu numai pentru bunele perspective viitoare ale pieţei de aici, ci şi pentru că era o piaţă nouă, fără concurenţa marilor bănci occidentale, entităţile financiare de la Viena s-au lansat în ultima vreme într-o activitate amplă de acordare de credite, fundamentată pe aceleaşi principii, binecunoscute în Spania: creşterea PIB-ului, evoluţia crescândă a preţurilor locuinţelor, sporirea consumului - toate susţinute de afluenţa capitalurilor străine, şomajul aproape inexistent, banii trimişi de românii din afara graniţelor. Românii de acasă au acceptat aceste credite acordate facil, dornici să-şi ridice nivelul de viaţă, scrie cotidianul spaniol.
Băncile austriece au adus şi modernitatea, palpabilă la toate nivelurile: au cumpărat acţiuni ale CEC-ului, bancă istorică, fondată în 1864 şi care abia din 2008 a pus la dispoziţie sisteme electronice, sau au oferit servicii mai flexibile - aşa cum este cazul Volksbank - spre deosebire de alte bănci existente, cumpărate cu capital străin, dar cu structuri greoaie şi de multe ori neorientate îndeosebi spre client.
Băncile austriece au împrumutat în întreaga Europă de Est 230 de miliarde de euro - 68% din PIB-ul austriac -, din care cele 38 de miliarde aduse în România au contribuit la sporirea creditelor în euro (54% din total). Ipotecile în euro au devenit ceva obişnuit când moneda europeană se afla la nivelul celor 3 lei şi 60 de bani, însă odată cu deprecierea cu 20% a monedei româneşti, din septembrie 2008, returnarea acestor credite s-a scumpit peste măsură. Potrivit datelor Băncii Naţionale din luna noiembrie a anului trecut, majoritatea creditelor care sunt plătite lent, acordate persoanelor private, sunt acordate în lei, au valori mici şi nu prezintă garanţii. Până la acel moment, creditele în euro nu reprezentau niveluri alarmante de neplată, însă rămân de văzut efectele deprecierii monedei naţionale - la nivelul de 4 lei şi 26 de bani.
Cu toate acestea, semnalele transmise de la băncile austriece sunt liniştitoare: directorul general al Erste Grup, Andreas Treichl, semnalează că proiectele pentru Balcani sunt pe termen lung şi grupul este pregătit să suporte efectul unei rate de schimb de până la 5 lei şi 25 de bani pentru un euro - beneficiind, de asemenea, şi de susţinerea statului român. La rândul său, grupul Volksbank, al treilea ca mărime din România, anunţă deschiderea a 15 noi sedii pentru anul acesta.
În ciuda vorbelor încurajatoare, comentează însă corespondentul La Vanguardia în România, nervozitatea este evidentă: un grup de zece bănci care operează în ţările est-europene au cerut în decembrie Comisiei Europene şi Băncii Central-Europene o susţinere specială pentru sectorul bancar din regiune - cu finanţare între 100 şi 400 de miliarde de euro, aminteşte sursa citată. La mijlocul lunii februarie, în urma întrevederii avute de ministrul austriac de finanţe Josef Pröll, cu guvernatorul Băncii Naţionale, Mugur Isărescu, şi cu omologul său român Gheorghe Pogea, primul a explicat că băncile au nevoie de sprijin sub formă de lichidităţi, iar guvernele locale ar trebui să se asigure de stabilitatea monedelor naţionale; opoziţia austriacă a calificat însă rezultatul întrevederii drept „complet lipsit de promisiuni" şi i-a cerut ministrului de finanţe să aducă pe masa discuţiei realitatea situaţiei, prezentând toate datele crizei financiare, care pune în joc 70% din PIB.
Cine îşi va asuma ajutoarele necesare băncilor româneşti - statul român sau sediile din Viena ale acestora?, se întreabă corespondentul La Vanguardia, ce menţionează că sectorul financiar românesc aparţine în proporţie de 90% unor grupuri străine. În al doilea caz, trebuie oare statul austriac să alerge în ajutorul băncilor, din cauza pierderilor importate din alt stat? Un prim indiciu ar fi faptul că ministrul Pröll a anunţat că filialele străine ale băncilor austriece vor primi un ajutor de 100 de miliarde de euro din partea guvernului de la Viena, însă acest lucru nu este suficient - susţinerea locală fiind de bază, şi odată cu ea, stabilizarea monedelor naţionale.

Pe de altă parte, observă cotidianul spaniol, încep ostilităţile: prim-vicepreşedintele PD-L, Theodor Stolojan, declara de curând că nu ţările est-europene sunt problema, ci băncile şi întreprinderile străine, care au creat datoriile.