Victoria PSD în alegerile europarlamentare contrastează cu declinul stângii europene, iar înfrângerea suferită de PD-L - în contextul consolidării dominaţiei dreptei, la putere în 21 din cele 27 de state ale Uniunii Europene - atestă că suntem, încă o dată, atipici. Absenteismul, reculul liberalilor şi ascensiunea candidaţilor extremişti ori atipici ne păstrează, însă, în nota europeană.

Pe plan naţional, Alianţa PSD+PC a câştigat, aşadar, un mandat în plus faţă de precedenta legislatură, ajungând la 11 europarlamentari, în timp ce democrat-liberalii au pierdut şase locuri. Doar revenirea Elenei Băsescu în PD-L - într-o scenă de un ridicol absolut - aduce acest partid la un număr egal de mandate cu PSD. Un scor mult sub propriile aşteptări, inferior şi precedentelor rezultate, dar şi estimărilor din sondaje au avut liberalii, care pierd un loc în Parlamentul European, ajungând la cinci eurodeputati.
Faptul că aproape trei din patru români au ales să stea acasă duminică nu înseamnă doar un spate întors clasei politice, ci se traduce şi în cifre: UDMR a obţinut, datorită unirii celor două curente din sânul maghiarimii şi electoratului său disciplinat, un procentaj record de aproape 9% şi trei locuri în viitorul legislativ european, al cărui prag a fost trecut şi de PRM, pe care l-au propulsat la 8,65% - tot trei europarlamentari - criza economică şi inspiraţia lui Vadim Tudor de a-i oferi locul doi pe listă lui Gigi Becali, a cărui popularitate era în creştere după circul justiţiei televizate.
Aceste alegeri au fost considerate, pe bună dreptate, şi un test pentru coaliţia aflată la guvernare, dar şi pentru prezidenţialele din toamnă. Principalele două partide se află umăr la umăr, cu o mică diferenţă în favoarea PSD, iar primele divergenţe iscate de acest raport strâns de forţe sunt vizibile acum în disputa pentru desemnarea comisarului european. Există riscul ca, dacă această confruntare se va adânci în amarul stil românesc, să fim nevoiţi să ne mulţumim iar cu un post simbolic în viitorul Executiv european.
În ceea ce priveşte prezidenţialele, principalul învins este Crin Antonescu, căruia scorul slab de duminică riscă să îi taie elanul pentru Cotroceni. De altfel, liberalii se află în degringoladă în câteva fiefuri tradiţionale ale lor. Exemplul cel mai la îndemână este Oradea, unde acum un an, la alegerile locale, PNL obţinea 31,38%, triumf urmat de 22% la parlamentare în toamnă, pentru ca acum să înregistreze un jenant 12,53% la nivel de municipiu, la numai un procent distanţă de o organizaţie locală a PRM, care nici acum nu înţelege de unde i-a căzut pleaşca de peste 11%. De remarcat, pe plan orădean, şi rezultatele foarte slabe ale organizaţiilor PD-L şi PSD, situate undeva la jumătatea mediilor naţionale ale celor două partide.
S-a vorbit mult, după aceste alegeri, despre absenteism. Aproape 73% dintre români nu s-au prezentat la vot, mult peste rata europeană, record negativ şi ea, de 56,61% absenţi. Ne-au întrecut, însă, slovacii - doar unu din cinci alegători s-a prezentat la urne, lituanienii, slovenii şi cehii. Absenţa de la urne a cetăţenilor din statele est-europene recent devenite membre ale UE reprezintă nu doar un eşec al politicienilor din aceste ţări, ci şi al instituţiilor europene de a aplica politici coerente de integrare şi de solidarizare efectivă, în condiţiile crizei economice şi ale urmărilor sale sociale tot mai puternice.

Această conjunctură dificilă şi rata mare a absenteismului au încurajat recrudescenţa extremei drepte. Iată un caz apropiat, care ne va sta în coastă, nouă, românilor, cinci ani de-acum înainte: în Ungaria, FIDESZ - dreapta naţionalistă condusă de Viktor Orban, susţinător consecvent al autonomiştilor maghiari din Transilvania - a câştigat detaşat alegerile, cu 56%, fiind urmat de socialişti - cu 17% şi, cu aproape 15 procente, de partidul de extremă dreapta Jobbik, partid care tutelează formaţiunea paramilitară horthystă Garda Ungară, ostilă făţiş la adresa României. Vor şti, oare, aleşii noştri să contracareze influenţa tot mai mare pe care o au în Parlamentul European susţinătorii curentului revanşard maghiar?