Politica Uniunii Europene în Orientul Mijlociu este o expresie a politicii sale externe şi de securitate. Negocierile de pace din Orientul Mijlociu bat pasul pe loc, iar oficialii de la Bruxelles sunt obligaţi să răspundă la remarca destul de agresivă pe care a enunţat-o cu ceva timp în urmă, fostul premier israelian, Ariel Sharon, conform căreia în Orient, europenii sunt plătitori nu jucători.

Contribuţia financiară a Europei în Orientul Mijlociu este impresionantă. Între anii 1995 şi 1999 au fost vărsate 3,4 miliarde de euro în regiune, sumă la care Banca Europeană pentru Investiţii a adăugat alte 4,9 miliarde de euro sub formă de împrumuturi. Între 2000 şi 2006, Bruxelles-ul a cheltuit alte 5,5 miliarde de euro cu alte 6,5 miliarde de euro sub formă de împrumuturi din partea BEI. Numai în acest an Palestina a beneficiat de aproximativ 320 de milioane de euro din partea Comisiei Europene. Se pune întrebarea dacă acest ajutor financiar va contribui la promovarea păcii. Politicile conflictului israeliano-palestinian au zădărnicit de multe ori planurile pentru un cadru euro-mediteranean care, cu ajutorul dialogului şi al investiţilor, ar fi putut aduce un progres important în viaţa a milioane de oameni. Zona Orientului Mijlociu are nevoie mare de sprijin pentru crearea unei stabilităţi regionale şi a unor mecanisme ale fondurilor investiţionale. Toate acestea ar trebui să ducă în mod eficient la combaterea subdezvoltării şi la apariţia unei infrastructuri puternice. Statele producătoare de petrol şi statele bogate în resurse umane ar trebui să coopereze, iar investiţiile din domeniul energetic ar trebui deviate de pe pieţele tradiţionale occidentale spre zonele problematice din zona Golfului. Rezultatul ar fi un Orient interdependent care să asigure stabilitate şi care să încurajeze dezvoltarea economică. Pentru a se pune capăt tuturor tensiunilor provocate de situaţia din Orientul Mijlociu este nevoie şi de un număr mai mare de trupe, realitate care a fost evidenţiată de alte conflicte anterioare de pe mapamond. Aportul Europei în Orientul Mijlociu este unul important, iar finanţările Uniunii Europene au ajutat la ameliorarea multor suferinţe din zonă, în timp ce eforturile pentru pace fac prezentul mai suportabil în perspectiva instaurării într-o zi a unei păci durabile. Este important ca experienţa Europei, dar mai ales angajamentul acesteia să fie înglobate într-un plan pentru Orientul Mijlociu, plan care să facă din această zonă dacă nu un model, cel puţin o zonă stabilă şi paşnică.