- Cum se vede România de la Bruxelles, la un an după aderare, şi care este impresia lăsată, la nivelul instituţiilor europene, de tensiunile politice de la noi?

- A existat o perioadă în care situaţia din România a fost foarte strict monitorizată, mai ales în perioada de preaderare. Acum suntem ţară membră a Uniunii Europene şi se aşteaptă ca România să profite de noul său statut. După o perioadă de acomodare, era de aşteptat ca România să se manifeste ca un adevărat partener european. Din păcate, tensiunile politice permanente creează un sentiment de instabilitate şi i-am obişnuit pe europeni cu reacţii imprevizibile, ceea ce ne afectează foarte tare. Există deja multe voci, la nivelul oficialilor europeni, care spun că poate ar fi trebuit o perioadă mai mare de amânare în privinţa aderării României. La aceste tensiuni politice, se adaugă impresia proastă legată de persistenţa slabei capacităţi administrative a României, persistenţa problemelor din agricultură şi justiţie, slaba absorbţie a fondurilor comunitare. Din păcate, eu cred că, în ultimul an, imaginea României la Bruxelles a avut mult de suferit.

„Nu vedem decât faptul divers, nu munca tenace"

- Temele europene lipsesc aproape cu desăvârşire de pe agenda politicienilor români şi, în general, din zona de interes a societăţii. Avem, noi, românii, o dificultate în a ne racorda la problematica general-europeană? Ne poate afecta în vreun fel această indiferenţă?

- Temele europene nu fac rating şi, atâta timp cât acesta va fi unicul criteriu, cred că vor continua să lipsească din dezbaterea publică. Ar fi fost cu totul altceva dacă am fi avut un proiect naţional care să încerce să integreze noul nostru statut, de stat membru al comunităţii euro-atlantice. Am fi arătat tuturor că suntem responsabili şi conştienţi de dimensiunea europeană a identităţii noastre. Nu e de ajuns să ai paşaport european ca să fii cu adevărat european, ar trebui să ne preocupe mai mult temele acestea, problemele Europei. Ungaria a fost prima ţară care a ratificat Tratatul constituţional şi acest lucru a fost apreciat. Ar fi fost un semnal foarte bun dacă România ar fi fost prima ţară care ar fi dezbătut în Parlamentul naţional acest proiect al Constituţiei Europene, am mai fi scăpat puţin de această impresie generală, că ne transformăm în ţara-problemă a Uniunii Europene.
Pe de altă parte, cu peste 3 milioane de români care trăiesc şi muncesc în Uniunea Europeană, nu ar trebui să ne fie greu să ne racordăm la problematica europeană şi la modul în care funcţionează un stat modern, normal din toate punctele de vedere. Aceşti concetăţeni ai noştri sunt cei mai buni agenţi ai modernizării şi europenizării. Iarăşi din păcate, noi nu vedem decât faptul divers, senzaţional, şi nu munca tenace, dorinţa lor de a se afirma. Avem nevoie de timp şi de exemple de succes pentru a schimba în bine lucrurile.

- Din păcate, campania electorală pentru alegerile europarlamentare nu a adus şi un plus de informare a cetăţenilor în legătură cu activitatea europarlamentarilor. În ce fel le pot fi de folos românilor reprezentanţii lor la Bruxelles şi Strasbourg?

- Eu cred că noi, cei 35 de parlamentari români din Parlamentul Europei, facem treabă bună, dar am putea face mult mai mult dacă nu am munci numai pe cont propriu, ci ne-am coordona între noi, fiind sprijiniţi în acelaşi timp şi din ţară. Dar, oricum am lua-o, e o mare victorie prezenţa noastră în această instituţie. Acum, nu se mai pot spune vrute şi nevrute în Parlamentul Europei, pentru că suntem acolo şi putem reacţiona. E important ca, atunci când există un subiect de interes pentru România, să putem construi o majoritate, prin negocieri cu colegii din ţări care au interese identice sau similare cu noi şi să votăm amendamente cu soluţii care să satisfacă nevoile ţărilor noastre. Pentru asta trebuie să ştim ce vrem, adică să avem un proiect european pentru România. Iar acest proiect să fie promovat în primul rând printre cetăţenii români, care, în fond, sunt primii interesaţi de succesul lui, deci în susţinerea lui.

- Aţi criticat, într-o scrisoare deschisă, adresată recent preşedintelui şi premierului, lipsa de colaborare dintre autorităţile de la Bucureşti, dar şi dintre acestea şi europarlamentarii români. Care pot fi consecinţele perpetuării acestei stări de fapt şi care credeţi că sunt remediile necesare în acest caz?

- Am arătat în acea scrisoare că e important să profităm din plin de prezenţa noastră în Parlamentul Europei, să facem front comun şi să acţionăm cu toţii în interesul României. Dincolo de culoarea noastră politică, fiecare din noi e, în primul rând, român. Din păcate, războiul dintre Palate a dus la apariţia a două centre de putere executivă, ceea ce face ca, la nivelul elaborării şi punerii în practică a politicilor publice cu dimensiune europeană, să existe un soi de paralizie. Cei care au misiunea să pună în practică aceste politici - dacă ele există, deşi mă îndoiesc - nu mai ştiu de cine să asculte: de guvernul din Palatul Victoria sau de guvernul din umbră condus de Traian Băsescu? Fragmentarea puterii politice şi executive a dus la fragmentarea administraţiei centrale şi locale. Iar angajamentele noastre nu mai pot fi duse la bun sfârşit din cauza acestei disoluţii a autorităţii statului român.
Am propus, de asemenea, în scrisoare, înfiinţarea unui post de demnitate publică, un departament al guvernului, care să asigure legătura cu europarlamentarii şi expertiza necesară promovării intereselor româneşti în diverse domenii. Dar cel mai bun remediu ar fi o politică internă coerentă şi consecventă, care să caute consensul, nu confruntarea, confruntare pe care o exportăm şi la nivel european.

„PSD nu a depăşit crizele interne"

- Ce părere aveţi despre rezultatul obţinut de PSD la alegerile europarlamentare? Ar putea fi el îmbunătăţit la alegerile din acest an? Ce ar trebui făcut în acest sens?

- Dacă le raportăm la ceea ce spuneau sondajele de opinie înainte de alegeri, aş putea şi eu să fiu de acord că rezultatele sunt bune. În realitate, ele arată că PSD nu a reuşit să contabilizeze nemulţumirile cetăţenilor faţă de guvernare. În plus, PSD nu a depăşit nici acum crizele interne şi nu a lansat un proiect politic coerent, în acord cu identitatea sa social-democrată. Fără o schimbare radicală a modului de acţiune al PSD, acesta îşi va redobândi foarte greu statutul de cel mai important partid al ţării şi pe acela de alternativă firească la guvernarea de dreapta. Sper că viitorul Consiliu Naţional va lua deciziile care se impun pentru a pune partidul în situaţia de a aborda cu şanse de câştig alegerile locale şi parlamentare, care vor fi două încercări grele în acest an.

- Sunteţi membră a Grupului Socialist din Parlamentul European. Există diferenţe între modul de a face politică şi preocupările socialiştilor europeni, pe de o parte, şi activitatea PSD, pe de altă parte?

- Unitatea în diversitate este o valoare de stânga. Evident că există diferenţe între modul în care vedem problemele în cadrul grupului socialiştilor europeni. Dar discutăm, negociem, ascultăm argumentele celuilalt, încercăm să argumentăm poziţia noastră. Fiecare partid răspunde, în plan naţional, unei realităţi specifice, căreia îi răspunde cum crede că este mai bine. PSE nu reacţionează decât atunci când un partid membru încalcă valorile comune. Ceea ce este firesc şi normal: valorile sunt acel liant care face puterea grupului socialist. Eu cred că ne-am integrat bine în grupul socialiştilor europeni.
PSD a primit, de altfel, un ajutor substanţial în alegerile europene din toamna anului trecut şi va fi ajutat de socialiştii europeni şi în continuare. PSE a organizat programe speciale pentru eurodeputaţii din ţările nou aderate, la care am participat şi eu. Este un binevenit transfer de cunoştinţe. Regula solidarităţii chiar funcţionează la socialişti.

„M-a deranjat acea expresie cu amazoanele"

- Mai mult de jumătate din populaţia României e alcătuită din femei, care deţin, însă, în legislativul de la Bucureşti, doar o zecime din fotoliile parlamentare. Cât de propice este scena politică românească pentru afirmarea femeilor, comparativ cu celelalte ţări membre ale UE?

- Scena politică românească este extrem de ostilă femeilor. Suntem singura ţară din Uniunea Europeana fără niciun ministru femeie. Acum avem cazul Noricăi Nicolai, care e alt exemplu. Am răspuns, cu puţin timp în urmă, unui articol în care se exprima dezamăgirea faţă de performanţele femeilor angajate în politică. Este adevărat că ele nu au marcat decisiv politica românească post-decembristă. Dar nici nu se putea aşa ceva, pentru că, din nefericire, societatea noastră se luptă şi acum cu fantomele trecutului şi cu prejudecăţile, cu înclinaţiile misogine care au existat la noi dintotdeauna. Din păcate, aceasta este cultura dominantă în societatea noastră, care atribuie femeii un rol subaltern în toate aspectele vieţii publice şi private. Iar schimbarea mentalităţilor este extrem de lentă şi de dificilă, nu doar în acest caz, ci şi în multe altele de acest fel.
Pe de altă parte, participăm cu toţii, mai mult sau mai puţin conştient, la ceea ce unii numesc „războiul sexelor", care se adaugă „războiului dintre generaţii" şi altor asemenea conflicte care implică diverse categorii sociale. Dar nu putem să nu vorbim şi de modul în care partidele recrutează, pregătesc şi promovează mai multe femei în politică. Este o temă serioasă, care nu poate fi aruncată în ridicol. Pe mine, una, m-a deranjat acea expresie cu amazoanele din politică şi nu cred că acest mod de abordare ne ajută în schimbarea reală a statutului femeii în societate şi în politică.

- Guvernul federal german este condus de o femeie cancelar, Franţa era cât pe ce să aibă o preşedintă, iar Hillary Clinton este foarte bine cotată în cursa pentru Casa Albă. Când credeţi că o româncă va putea candida cu şanse reale de reuşită la preşedinţia ţării?

- Nu cred că, în România, avem, deocamdată, condiţiile unei astfel de candidaturi. Este vorba de o schimbare de atitudine radicală, o adevărată revoluţie în mentalităţi. Regret, dar asta este situaţia. Deşi, după experienţa nefericită de acum, avem nevoie de calmul şi echilibrul unei femei. Nu ştiu dacă ar fi o guvernare foarte bună, dar ştiu sigur că, în orice caz, ar fi mai umană.