Oricare ar fi temele lansate pe agenda politică, ca un făcut se duc în ricoşeu spre nevoile UDMR. Toate drumurile şi toate gropile noastre merg către UDMR. De la orice propunere, privind Constituţia, anumite legi, proiecte, trebuie ajuns într-un final şi la Ţinutul Secuiesc. Probabil că aşa se încheie toate şedinţele de Guvern, indiferent de dezbatere: cum rămânem cu Ţinutu' domn' premier?

Reorganizarea teritorială a ţării va deveni în curând din problemă naţională o problemă minoritară. De fapt important este ce se întâmplă cu Ţinutul Secuiesc, în urma acestei reorganizări, devine o regiune pură, necontaminată de element românesc sau este amestecat cu judeţe româneşti, gen Alba Iulia? E adevărat că-n cazul din urmă, spiţa lui Csibi Barna îl mai spânzură pe Avram Iancu, eventual la lămpaş şi cu ăla băgat sub plapumă.

UDMR, această nimfomană politică, etern nesatisfăcută de elementul românesc, se pare că trebuie mereu să fie şi-n Parlament, şi la Guvernare. Tot propagând discursul etnic, când mai radical, când mai moderat, îşi conservă voturile. Dar aici e vina partenerilor de coaliţie care lasă UDMR cu agenda lui în afara unor responsabilităţi politice.

În ceea ce priveşte tema euroregiunilor, ea este o temă ca multe altele, bună de făcut dezbateri pro şi contra. Tehnica este simplă, se aruncă pe piaţă idei care au o doză de legitimitate, au şi-un caracter reformator naţional, prin urmare, cine mai poate contesta bunele intenţii ale puterii cu privire la popor. Cât priveşte absorbţia fondurilor, Comisia Europeană pare a fi lămurit problema, nu vin fondurile mai uşor că modificăm noi harta. Facem ce facem şi ne trădăm mentalitatea de profitori pentru care toată odiseea aderării la UE a gravitat în jurul lui: "Vin banii în ţară." Eventual de la căpşunari, dar şi ăia tot mai puţini.

N-o să vină nimic în ţară, iar în calea furtului la români nu va putea sta nicio lege şi nicio reorganizare. Nu moare niciun baron, niciun clan. O reorganizare teritorială va duce la o reorganizare a clicilor beneficiare.

Rămâne să criticăm declarativ justiţia şi să privim la cei care urmează să intre în UE, de jos în sus. O ţară precum Croaţia, care îşi permite să fie eurosceptică, cu toate că e dorită în UE, are un premier în puşcărie, doi miniştri condamnaţi, la fel întregul management al unei mari bănci de stat, mai mulţi primari şi un ministru al Apărării, profesori şi funcţionari superiori corupţi. Ei îşi permit să fie eurosceptici, pentru că au şi altceva de făcut, în afară de a discuta despre ţinuturi şi proiecte megalomanice, şi anume produc. Faptul că le-ar putea fi afectată industria constructoare de nave, producţia de ulei, vinuri, îi fac să fie reticenţi cu privire la aderare.

Noi vom rămâne mereu cu modernizarea României pe masă, cu reforme şi proiecte, zel făuritor consumat prin talk show-uri, şi, bineînţeles cu UDMR-ul în coadă şi cu problema Ţinutului Secuiesc.
Şi uite aşa o să murim noi de grija Ţinutului Secuiesc, iar UDMR va merge din mandat în mandat şi din ţinut în ţinut.