S-a întâmplat oficial: "numărul doi" Mircea Geoană s-a înhămat, din mijlocul vacarmului făcut de o mare adunare de oameni în roşu, să-şi schimbe condiţia de secund cu cea de căpitan al vaporului România şi să arunce ancora, toamna târziu, nu în dana de la Parlament, ci în cea de la Cotroceni.

O adunare cu recuzita obişnuită a social-democraţilor despre care, după ce s-au stins ecoul uralelor si fluturările de stindarde, este greu să spui dacă a fost făcută să strălucească Mircea Geoană sau să fie tocat mărunţel Traian Băsescu. Pentru că actualul locatar al palatului din Deal i-a înfiorat şi stârnit pe vorbitorii reuniunii - Năstase, Iliescu şi Geoană - mai ceva decât un bax de Red Bull deşertat pe gât, cutie după cutie. Un "conflictual", "o boală", o sursă a răului, asa l-au văzut cei trei corifei ai PSD pe Băsescu. Şi, dacă muniţia lui Adrian Năstase a fost îndreptată cu precizie vânătorească exclusiv spre Traian Băsescu, cel mai preşedinte dintre preşedinţii PSD, Ion Iliescu a lăsat să-i scape nu foarte subtil ceva pişcături la adresa lui Mircea Geoană. Un personaj, e drept cu "potenţial şi capacitate de învăţare", după cum i-a dat, cu indulgenţă, notă de trecere venerabilul preşedinte. Cred că, la acel moment, au fost nu puţini care au gândit, poate zâmbind, la obsedanta etichetă pe care i-a lipit-o la rever Iliescu celui care l-a detronat de la conducerea PSD. Dar, de ochii sălii sau poate nu, a fost un moment în care Ion Iliescu şi Mircea Geoană şi-au strâns mâinile bărbăteşte, zâmbindu-şi poate cald, poate cu sinceritate.
Aşa a încercat şi Mircea Geoană să se afişeze: ca un tip uman, deschis. Dar, parcă nu s-a potrivit...vopseaua. "Emoţionat, recunoscător", uneori zâmbind cu gura închisă şi vorbind aproape fără să respire, Geoană a reuşit, ca de obicei, să păcătuiască prin lipsa de naturaleţe. Din această pricină a fost o discrepanţă vizibilă între discursul său, conceput să fie de un pozitivism simpatic, mobilizator şi prezenţa sa: lustruită, rigidă, prea ferchezuită, de manechin "de firmă". Cu cât se înflăcăra rece vorbind, cu atât "galeria" din spatele său părea mai nedumerită: la un moment dat, lui Dan Nica i se strâmbase ciudat mustaţa, Marian Vanghelie părea căzut într-o expectativă filosofică, iar Victor Ponta şi Nicu Bănicioiu alcătuiseră un duo zâmbăreţ.
Evident că Traian Băsescu l-a necăjit amarnic pe Mircea Geoană, deşi proaspătul candidat la Preşedinţie s-a declarat "nu prea animat din fire". Şi pentru că era aşa de supărat pe prezident, diplomatul din şeful PSD a făcut pe sirena: a încercat să-i ademenească pe "pedelişti" la o revoluţie anti-Băsescu. În toată această lansare, până la urmă fără mare istorie, au mai fost două personaje demne de menţionat: marele anonim şi însuşi Dumnezeu. Marele anonim, celebrat de Ion Iliescu şi Mircea Geoană, este militantul, "activul de bază", omul cu steagul şi pancarta. Că doar PSD este, din patru în patru ani, un partid al celor mulţi şi de jos.

Cât despre Cel de Sus, l-a invocat într-un târziu, candidatul PSD la Preşedinţie, ostenit de la atâta luptă cu maleficul Băsescu, dornic să-şi cuprindă auditoriul într-o îmbrăţişare stimulativă şi să se lase pătruns de Divinitate: "Vă iubesc! Dumnezeu să binecuvânteze România!". A zis Mircea Geoană. Şi într-un gest aproape spontan, de o secundă, a trimis o bezea energică spre oamenii în roşu.