Restaurantele îşi aşteaptă gândacii la cina cea de taină. Farfuridi şi Brânzovenescu nu mai au puţintică răbdare aşteptându-l pe Trahanache şi prind crustă. Aşteaptă rânjind într-un colţ de masă, pâinea şi cuţitul...

Gândacii s-au urcat pe masă. Pe masă nu sunt şerveţele. Pe masă sunt doar bucate. Mari şi grase, ca şi gândacii din fruntea lor. Afară sunt alţi gândaci cu trompă ce aşteaptă să vadă şi să-i audă pe mai marii gândaci ai ţării, care după ce s-au rostogolit prin fasolea puterii ies la lumina lunii. Aşteptarea gândacilor mici îi furnică, cu toate că la masă nu stă nicio furnică, e o masă de gândaci leneşi şi mari. Furnicile stau în apartament şi nu merg la restaurant. Nici măcar n-au lift, că doar de aia sunt furnici. Puricii neclari ai ecranului sunt invidioşi pe vestiţii gândaci ai ecranului. Gângăniile umede ale nopţii hotărăsc ziua de mâine.
Va veni şi sorocul de mâine sau de poimâine sau când va fi el, important e că din urnă au ieşit destui gândaci cât pentru a alcătui un sobor negru pentru pomelnicul ţării. Comando-ul de gândaci se târăşte cu râma ruptă-n două spre marele gândac. Acolo e multă intimitate. Îşi ştiu toţi gândacii micile lor secrete. Care cât s-a dedulcit din zahărul ţării, care ce boli de ficat are, ce sirenă şi-a tatuat într-o noapte aducându-şi aminte de vremea, când era gândac de mare. Toţi la un loc, cunoscându-şi unul altuia până şi culoarea scaunului de gândac, ciugulesc cu lăcomie în noaptea istoriei, din vremurile zilei de mâine. Până şi păduchii s-au săturat să facă păduchi şi se uită la gândaci cu speranţă. Speranţa că şi ei vor fi într-o zi gândaci. Ei sunt doar spectatori.
Afară nici un licurici ca să tulbure beznele cu micul său fulger de lumină. Până şi marele licurici stă pe întuneric. Vremea licuriciului a trecut. E vremea melcului. Melcul, veşnic în criză imobiliară, îşi poarta casa cu paşii mici şi greoi, aşteptând cu ochii ieşiţi din orbite, pomana gândacului. Va veni peste patru ani din nou, când gândacii de acum vor ieşi din nou din restaurantele puterii. Destul au mişunat prin ţară, o lună, acum sunt la restaurantul puterii cu separeu.

Toate astea se întâmplă pentru că gândacii nu intră niciodată în criză. Gândacii trăiesc bine! Gândacii au grijă de criza voastră. Gândacii supravieţuiesc istoriei. Votaţi-i mereu, aşa cum le place mai nou, nu la grămadă, pe listă, ci aşa uninominal, pentru că gândacul a devenit fălos, s-a îngrăşat aşa de tare în anii de tranziţie, în care a trecut de la domiciliul din bucătărie la cel din restaurant, încât poate ocupa singur tot colegiul. Fericită ţară!