Aşa cum promiteam în unul din comentariile anterioare, voi încerca o analiză a PNG şi a liderului acestuia, Gigi Becali, evidenţiind câteva repere ale evoluţiei acestuia în viaţa publică din România. Partidul Noua Generaţie a fost înfiinţat de fostul primar general al Bucureştilor, Viorel Lis, şi cumpărat efectiv (s-a vorbit, respectiv s-a scris, în ianuarie 2004, în presa centrală, despre modul în care s-au făcut plăţile şi sumele de bani vehiculate) de către Becali. La începutul anului 2004 a avut loc, la "Casa Poporului", aşa-zisul Congres al PNG, la care cele câteva zeci de delegaţi participanţi, în prezenţa unui număr mult mai mare de ziarişti acreditaţi, l-au ales ca preşedinte al partidului pe Becali George. S-a vorbit şi s-a scris mult despre faptul că noul PNG este rodul minţii "eminenţei cenuşii a PSD-ului", cel care i-a deschis lui Becali uşa la Steaua, nimeni altul decât "marele Hrebe", în strădania lui de a diviza electoratul naţionalist tradiţional, care, în România, va reprezenta întotdeauna cel puţin 10-15% din voturi, adică un procent de care orice strategie politică serioasă nu poate să nu ţină seama. O fi ceva ciudat la mijloc în cazul partidelor a căror denumire începe cu particula "Noua", căci îmi vine în minte Partidul Noua Românie, la care a aderat în 1997 însuşi Virgil Măgureanu şi care a reuşit să scoată definitiv din spectrul politic românesc două partide care fuseseră la guvernare în legislatura 1992-1996, respectiv PDAR-ul lui Victor Surdu şi PUNR-ul lui Gheorghe Funar şi al regretatului Radu Ceontea (părintele "Vetrei Româneşti" - născută la Târgu Mureş în acel însângerat martie 1990), acesta din urmă ajuns - printr-un concurs de împrejurări de tip pucist - pe mâna actualului deputat PD Valeriu Tabără şi a câtorva parlamentari din legislatura 1996-2000. În 2004, pe fondul unor donaţii directe de ordinul a câteva zeci de milioane fiecare, către biserici şi persoane fizice din comunele judeţului Bihor, PNG a reuşit să obţină doi viceprimari şi câteva zeci de consilieri în unităţile administrative ale judeţului. La alegerile generale din 2004, PNG a obţinut însă doar 2% din voturi, iar filantropul său preşedinte s-a clasat pe locul V între candidaţii pentru funcţia de preşedinte al României. Ideologii partidului (între care se numără istoricul Alexandru Mihai Stoenescu şi sociologul Corneliu Ciontu) susţin că PNG promovează principiile democraţiei liberale, pe fundalul spiritualităţii creştin-ortodoxe. Am remarcat o condiţie deosebită impusă prin statut celor care doresc să devină membri ai PNG, respectiv: "să nu fi fost o persoană publică compromisă". Înţeleg de aici că persoanele care sunt public compromise la momentul depunerii adeziunii sunt bine primite în PNG, doar dacă ei s-ar fi compromis mai de mult, neputând deveni PNG-işti. Sau poate statutul are în vedere posibilitatea unei persoane de a se compromite prin chiar aderarea la PNG? Timpul va lămuri cu certitudine această dilemă. Acelaşi statut spune, la art. 17, că fiecare organizaţie are un prim-vicepreşedinte. Cea din Oradea se zice că are doi şi din câte ştim nu sunt pe acelaşi buletin. Unul dintre cei doi, care acum se vrea europarlamentar, teolog de formaţie, a fost deputat şi s-a remarcat prin acea sfidare arătată superiorilor pe linie bisericescă, continuând să facă politică şi după ce Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române interzisese acest lucru. Mai mult el s-a înregimentat într-un partid (Umanist), care punea omul în centru Universului. Domnia sa a rămas nemuritor în conştiinţa publică printr-o declaraţie făcută la o conferinţă de presă, afirmând că, în unele momente (se referea la calitatea de ales), interesele personale trebuie puse în faţa celor publice. Rareori am auzit să-şi făcut cineva harakiri mai spectaculos. În presa centrală de sâmbătă, preşedintele PNG (care prin art. 41 din statutul partidului şi-a asigurat dreptul de a modifica oricând şi oricum statutul!?) spune că speră să obţină 25% din voturi la alegerile pentru Parlamentul Europei şi nu se îndoieşte că o să ajungă preşedintele României cu 80% din voturile valabil exprimate. Pe site-ul central al PNG se spune că acesta are doi vicepreşedinţi cu acelaşi nume (Dan Pavel), iar un altul (Virgil Becali) este chiar vărul lui Gigi. Ce putem spune? Îmi amintesc doar de afirmaţia unei distinse personalităţi din Oradea, care, deşi suporter stelist înfocat, dorea să piardă Steaua doar să nu ajungă patronul acesteia să întunece minţile atâtor români rătăciţi în tranziţie.