În acest moment, Ion Iliescu şi Adrian Năstase, deşi nu au funcţii executive în PSD, fac exact ceea ce ar trebui să facă liderii oficiali ai acestuia. Iliescu se războieşte cu Băsescu, sancţionându-i dur derapajele, iar Năstase tocmai a ieşit la rampă cu un proiect politic menit să scoată partidul din zona ambiguă în care se complace. Ultimul caz, extrem de elocvent, de atac la preşedinte e reprezentat de războiul epistolar declanşat de fostul şef al statului în urma interviului acordat de Băsescu publicaţiei franceze „Politique internationale”. Apărut sub titlul panicard „Criză de regim la Bucureşti”, dialogul reia acuzaţiile obişnuite ale şefului statului la adresa întregii clase politice, mai puţin la cea a Partidului Democrat. La finalul rechizitoriului, Băsescu îşi exprimă răspicat obiectivul autoritarist: „Trebuie să alegem între un regim parlamentar şi un regim prezidenţial, cu posibilitatea ca şeful statului să dizolve Parlamentul”. Reacţia cea mai dură şi mai promptă a venit din partea lui Ion Iliescu. Într-o scrisoare deschisă, fostul preşedinte s-a dezlănţuit împotriva lui Băsescu: „Nu puteţi da la infinit lecţii altora, nu puteţi poza mereu în incoruptibil, în luptătorul cu sistemul ticăloşit, câtă vreme aţi contribuit şi contribuiţi din plin la ticăloşirea lui”. A urmat replica scremut-stupidă a lui Emil Boc, care i-a cerut lui Iliescu să se retragă din viaţa politică. În vreme ce PD se solidariza cu Băsescu, PSD s-a mărginit, prin purtătorul său de cuvânt, Cristian Diaconescu, să-şi exprime tristeţea pentru confruntarea dintre fostul şi actualul preşedinte al ţării. În schimb, Adrian Năstase a sărit în sprijinul lui Iliescu, lăsat de partid să-şi ducă singur războiul: „Traian Băsescu se joacă cu focul. Are impresia ca îl poate folosi pe Ion Iliescu în străinătate ca material didactic, ca să arate cât de bun e el”. Între timp, fostul premier a ieşit şi el la atac, promovându-şi în două interviuri succesive proiectul politic. Cotidianul „Gândul” şi Radio România Actualităţi au găzduit cea mai energică încercare a sa de până acum de a reveni în prim-planul vieţii politice. Adrian Năstase propune fie o colaborare pe termen lung cu liberalii, în perspectiva unei guvernări comune, fie „intrarea pe o formulă de opoziţie radicală”. Raţionamentul său e logic: „Dacă tot ai făcut deja nişte paşi în relaţia cu PNL, a menţine lipsa de transparenţă şi ambiguitatea este contraproductiv pentru toată lumea. Sigur că liberalii sunt foarte mulţumiţi să stea singuri la guvernare cu 20% şi să obţină beneficii, mai mult sau mai puţin personale, din această guvernare. Dar PSD riscă să plătească costurile doar privind”. Aflat în SUA, Mircea Geoană n-a reacţionat încă, dar e de aşteptat să-i sancţioneze lui Năstase şi această tentativă de a sparge tăcerea, aşa cum s-a străduit să-l pună la punct, zilele trecute, pe fostul său şef de partid şi de guvern, când i-a criticat campania agresivă de imagine. Dinspre liberali, în schimb, a răsunat vocea pripită a lui Ludovic Orban, care s-a trezit afirmând că Năstase nu e în măsură să propună un proiect politic pentru România. În mod obişnuit, partidele se uzează la putere şi capitalizează voturi în opoziţie. Ceea ce se întâmplă după 2004, la noi, contrazice regula. PSD şi PRM au pierdut masiv în intenţiile de vot, nefiind în stare să-i facă faţă unui preşedinte care tinde să monopolizeze toate faţetele discursului politic. Contrele cu liderii clujeni, soldate cu demisia lui Dâncu din funcţia de vicepreşedinte, replicile acide Năstase - Geoană, ieşirea la încălzire a lui Oprescu, starea de nemulţumire din numeroase filiale judeţene, zvonurile privind debarcarea tandemului Geoană - Corlăţean în urma unui eventual eşec la europarlamentare şi, nu în ultimul rând, poziţionarea echivocă a PSD între putere şi opoziţie - iată câteva elemente ce compun un tablou înceţoşat, care numai a partid coerent nu aduce. În acest context, postura de arbitru adoptată de Ion Iliescu faţă de disputele interne din partid şi tonul său belicos la adresa lui Traian Băsescu arată că experienţa face diferenţa între alergătorii de cursă lungă şi cei încă necopţi pe de-a întregul. Iar aceştia din urmă ştiu că au toate motivele să se teamă de ofensiva lui Năstase. PS: Puteţi comenta articolul pe Internet: http://blidaru.wordpress.com