De mai bine de-o săptămână se discută în neştire despre înţelegerea sau trocul PD-L - PRM, de parcă ţara a intrat în stare de necesitate sau de război civil, în urma unei banale înţelegeri politice. Maşinăria trusturilor de presă s-a pus în mişcare cu o viteză fantastică, iar seară de seară, pisoii lui Felix Motanul, dar mai nou şi intelighenţia ce-şi face veacul pe la trustul lui Vântu, trăiesc un blocaj pe subiect, din care nici experimentul cu aură apocaliptică, a găurilor negre, nu-i pot scoate.

Toţi intelectualii gds-işti, care au ţopăit pe lângă Băsescu, au parte acum de soarta pe care o are orice slugă linguşitoare, un şut în fund la momentul oportun. Băsescu nu mai are ce să facă pe perioada aspră a campaniei cu aceşti silfizi efeminaţi, buni să-şi arate unghiile tăiate şi batista curată. Reacţia acestor slugarnici, nu este nicidecum dictată de teoriile răsuflate şi deplasate, cum că PD-L şi preşedintele s-au asociat cu o formaţiune şovină şi extremistă. Nici vorbă, în primul rând stigmatul acesta de partid extremist al PRM-ului nu provine în urma unor baliverne de genul respectiv. Muhaielele lui Băsescu se simt părăsite pentru cel care ar putea deveni o adevărată gură de tun în campanie, Vadim, iar în al doilea rând, toţi aceşti manipulatori de profesie au fost victimele acestuia, în pamfletele sale.
Reacţia lui Băsescu la acest circ mediatic are de data aceasta o anumită pertinenţă. Tonomatele de care vorbea preşedintele sunt o realitate crudă, sigur că adevărul spus până la capăt l-ar fi obligat pe Băsescu să recunoască faptul că şi el are flaşnetele sale. Însă acum a reuşit să le supere prin asocierea cu Vadim şi cu PRM. Nu era nevoie de această înţelegere politică, pentru ca aceşti maimuţoi abstracţi să sară în sus. Era suficient ca Băsescu să dea mâna prieteneşte cu Vadim, că Patapievici şi Cărtărescu ar fi făcut deja urticarie. Vadim continuă să joace rolul de ţap ispăşitor, rol care poate fi şi util celorlalte partide, acum în ultimul ceas de decidere asupra votului uninominal. Este limpede pentru toată lumea că partidele s-ar fi simţit mai bine cu votul pe listă, dar acum orice contestare a votului uninominal poate atrage o lovitură de imagine. În cazul acesta, Vadim ar putea fi mâna care să scoată cartofii încinşi din foc. Vom trăi şi vom vedea.
Dacă legat de sistemul de vot încă mai sunt dubii, campania care se prefigurează va fi una fără subtilităţi. Voiculescu şi-a pus echipa la treabă, iar cei care se pretind mari ziarişti se compromit total prin analize lipsite de orice nuanţă şi fineţe. Faptul că trusturile lui Voiculescu şi Vântu vor face propagandă politică pe faţă, în campania care stă să vină, te face să te gândeşti dacă presa n-a ajuns să fie tot o formaţiune politică, doar că una de televizor. Un fel de alter ego al partidelor, asta tind să devină unele trusturi de presă. Unul dintre aceste exemple, de partid din spatele televizorului, este PC-ul, care luptă până atunci, împotriva găurilor negre ale apocalipticului experiment. Probabil că pc-iştii preferă doar gaura prin care se pot strecura în parlament. Aia este cu adevărat o gaură neagră.

Aşa că dacă nu ne-am dus pe copcă în urma experimentului, mană cerească pentru OTV, care ar fi dispărut şi el după Elodia, sunt convins că analiştii celor două trusturi îşi vor continua nestingheriţi găunoasa dezbatere despre înţelegerea PDL - PRM, iar intelighenţia pupincuristă lui Băsescu îşi va pune în continuare fusta lungă a moralităţii aşteptând un semn de la nea Trăienel, care să-i spună că încă o mai iubeşte...