Criza economică pe lângă neajunsurile pe care le provoacă are şi un rol benefic moral. Dezvăluie minciuna politică şi economică în care ne-am scăldat cu toţii. Promulgarea Legii măririi cu 50% a salariilor profesorilor anul trecut, spune totul despre inconştienţa şi nesimţirea unei întregi clase politice.

Justificările retroactive, cum că evoluţia crizei nu a fost prevăzută ţin deja de ciorba reîncălzită a minciunilor politicienilor. În anul 2008 informaţii privind propagarea iminentă a crizei la scară globală puteau fi culese din mass media internaţională şi preluate chiar de cea naţională. Informaţiile existau şi la nivel de masă. Prin urmare, cine ar putea crede atunci că la nivelurile cele mai înalte ale instituţiilor statului, o asemenea realitate nu era cunoscută? Nici măcar cei mai naivi. Dar cum anul 2008 n-a însemnat pentru politicieni pregătirea crizei, ci pregătirea pentru un nou mandat, scopul a scuzat orice mijloace. Ruptura dintre clasa politică şi cetăţeni este perfect ilustrată de această realitate. Probabil că nici măcar iminenţa unui atac extraterestru nu ar fi stăvilit demagogia electorală.
Iată că această criză denunţă minciuna şi ticăloşia clasei politice. Putem vorbi chiar de o justiţie a crizei. Într-o ţară în care justiţia s-a otvizat şi ea, criza economică cu toate dezastrele ei scoate la lumină putregaiul politico-economic.
Linşaţi de această criză par a fi şi speculanţii în imobiliare şi construcţii, toţi îmbogăţiţii din nimic. Singura justiţie care se putea îndrepta în ţara aceasta împotriva acestor oameni nu putea fi decât cea dată de criza economică. Sigur că această criză afectează o grămadă de oameni simpli ameninţaţi de şomaj, dar pe lângă acest efect dureros, pe principului în tot răul şi un bine, criza dezumflă balonul uriaş al speculei necontrolate. Această speculă devenise principala sursă de afaceri, în dauna producţiei.
Mulţi dintre afaceriştii cu limuzine şi bodyguarzi, care priveau România dintr-un hamac răcoros au căzut pe pământ. Faptul că unii făceau bani din nimic şi acum nu mai fac, poate fi trecut ca un plus al acestei perioade.
E adevărat că această ajustare economică pe care o aduce criza în cazul averilor nemeritate este o slabă consolare pentru cei care stau cu sabia şomajului deasupra capului.
În ceea ce-i priveşte pe politicieni, mai mult ca sigur că această justiţie a crizei nu va scurta picioarele minciunii lor. Ba dimpotrivă tupeul unora va merge până acolo în a promite rezolvarea efectelor crizei, mai ceva decât Obama, astfel încât promisiuni ca promulgarea Legii măririi cu 50% a salariilor profesorilor de anul trecut va părea floare la ureche. De disperarea oamenilor se va profita din plin, iar pomenile de campanie vor atinge cel mai înalt grad de eficienţă electorală de după 1990.

Dacă justiţia crizei pare a fi insuficientă pentru a sancţiona conducătorii, să sperăm că nu va fi nevoie, în cele din urmă, de justiţia gripei porcine pentru a scăpa de clasa politică. Păcat că virusul se transmite şi la om, pentru că altfel am scăpa doar de clasa porcină.