Orban s-a comportat neverosimil pentru ditamai ministrul. S-a comportat prosteşte. A îndrugat verzi şi uscate, lăsând impresia că are ceva de ascuns. Dacă eram în locul lui, chemam imediat un echipaj de poliţie. Să nu-mi spună cineva că la chemarea unui ministru, nu venea poliţia imediat. Ar fi venit în pas de defilare. Prin ezitări şi bâlbâieli, Ludovic Orban şi-a creat singur probleme. În realitate, omul nu a omorât pe nimeni şi nici nu a dat foc Casei Poporului sau Palatului Cotroceni. Cel de-al doilea erou al telenovelei pe care o urmărim de câteva zile pe toate canalele tv, Robert Turcescu, a dat-o şi mai rău în bară. Cazul său este simptomatic, din păcate, pentru mulţi ziarişti care se ocupă de politică. Robert, care are indiscutabil calităţi de ziarist, se vrea a fi un metronom al moralei. Îl urmăresc demult la tv. Nu l-am văzut niciodată abordând un subiect profund, cu adevărat politic. El preferă stilul agresiv, arţăgos. Aruncă câte o vorbă, îşi descumpăneşte interlocutorul şi o ţine tot aşa. L-am dibuit de la început că nu e marele specialist în politică, după cum vrea el să pară. Micuţul Robert pozează în cocoşel. Cred că asta i se trage din faptul că vrea tot timpul să pară bărbat. Aşa e în lumea asta, unii sunt bărbaţi, alţii vor să pară. Acum câţiva ani, Realitatea tv îl promova pe Robert Turcescu printr-un spot publicitar în care acesta era prezentat într-un mod romanţat ca un băiat de cartier, care ar fi avut probleme cu poliţia, iar pe urmă a ajuns reporter. Aici se vedea frustrarea celui care vrea să cucerească femeile, bravând. O specie de bărbaţi periculoasă! Turcescu s-a molipsit de stilul acesta şi în presă. Nu vreau să intru în detaliile demersului jurnalistic întreprins de el în cazul Orban. Excesul de patimă este evident. Din dorinţa de a-l scoate pe Orban vinovat, s-a făcut de râs, prezentând înregistrarea unei convorbiri telefonice cu acesta. Las la o parte faptul că şi Orban şi-a făcut de lucru telefonându-i. Când Turcescu a amintit prima oară de convorbirea sa cu ministrul, lăsa impresia că va veni cu o bombă de presă. Nu a fost să fie aşa. Convorbirea prezentată era o aiureală, o convorbire între un ministru fraier şi un ziarist inabil. Robert Turcescu, care se aştepta să fie privit ca o victimă, s-a văzut în situaţia de a fi ridiculizat pe bună dreptate de Cristian Tudor Popescu, care l-a prezentat în toată goliciunea sa. Reacţia prostească a lui Turcescu în urma observaţiilor critice şi pertinente ale lui C.T.P. a fost retragerea grupului de presă Realitatea Media din Clubul Român de Presă. S-a supărat văcarul pe sat!
M-am ocupat de cele două personaje, Ludovic şi Robert, nu pentru că ar prezenta pentru mine un interes deosebit, însă comportamentul lor poate fi un studiu de caz.