Campania pentru alegerile europarlamentare se apropie de final. Aşa cum era de aşteptat principalii pretendenţi la preşedinţie şi-au făcut numărul. Cei 33 de candidaţi au rămas şi probabil vor rămâne în continuare enigmatici pentru electoratul românesc. De fapt aceştia reprezintă o entitate birocratică necesară oricărei ţări membre UE. Extinderea europeană ne-a adus şi pe noi prezenţi pentru a vota în Parlamentul European.

Nimeni nu este atât de naiv încât să-şi închipuie că de prestaţia celor 33 de europarlamentari depinde în vreun fel soarta României. Partidele noastre politice sunt afiliate marilor grupuri europene, liberali, populari şi socialişti. Prin urmare este lesne de dedus că şi acolo există o ierarhie, iar ţările europene puternice aflate în fruntea grupurilor politice sunt cele care dictează direcţia de vot. Cei mici şi pricăjiţi se conformează mimetic şi aduc şi ei recolta lor de voturi. Cam la atât pare a se limita rolul României la Parlamentul European. Scandalul românilor din Italia a arătat cât de mult contăm noi ca ţară membră a Uniunii Europene. Adevărul trist este că România nu prin aceşti 33 de europarlamentari este în Europa, ci prin cele patru milioane de români plecaţi la muncă peste graniţe. De abia aceşti români contează cu adevărat pentru europeni, prin faptul că umplu golurile în planul forţei de muncă. Şi pentru cei din ţară tot aceşti români contează mai mult decât orice europarlamentar. Economia României a supravieţuit în ultimii ani, în bună măsură cu ajutorul celor care au trimis bani acasă.
Noutatea pe care o aduce acest lot de candidaţi este dată de vedete: Elena Băsescu şi Gigi Becali. Ambii candidaţi au şanse mari să câştige un mandat de europarlamentar. Faptul că l-au săltat mascaţii înainte de Paşti se pare că îl va cocoţa pe Becali în Parlamentul European. La fel cum faptul că Elena Băsescu arestează din când în când limba română pare să contribuie decisiv la viitoarele sale "succesuri". Luată în braţe, de media adversară tatălui ei, din motive de deontologie cameleonică şi promovată prin interviuri călduţe, tânăra mioriţă are toate şansele ca pe 7 iunie să primească coroniţă.
În rest, cârnăţăria electorală specifică oricărei campanii. Semnificativ pentru gradul de europenizare a noastră este faptul că în toată această campanie pentru alegerile europarlamentare au predominat manifestările electoral folclorice. Politicieni cu cojoace arătând mai ceva decât lupul din capra cu trei iezi, clopuri date de pământ, oi tunse, ţuici date pe gât şi hora unirii dintre cârnaţ şi vot. Cam aşa rezonează politicienii noştri dimpreună cu votanţii lor, vizavi de alegerile pentru Parlamentul European.

Absenteismul preconizat nu reprezintă un motiv de îngrijorare pentru clasa politică. Până la urmă nu contează câţi votează în ansamblu, ci câte voturi ia fiecare partid, iar oi care să stea cuminţi pentru a fi tunse de voturi se vor găsi mereu.