La est de România se află Transnistria, iar la sud- vest Kosovo. România se găseşte în prezent între două situaţii care ard mocnit. Aflată între două situaţii explozive, ţara noastră nu are altă alternativă decât să demonstreze că este un pilon de stabilitate în regiune şi să se ocupe mai mult de soarta românilor din stânga Prutului şi de cei din Timoc, ajutându-i în reafirmarea identităţii lor naţionale. Preşedintele Rusiei Vladimir Putin a legat Kosovo de Transnistria, printr-o întrebare retorică pe care a rostit-o, acum un an, în faţa jurnaliştilor străini de la Moscova: "În cazul în care cineva ar considera acordarea independenţei depline pentru Kosovo, atunci de ce ar trebui să refuzăm aceasta transnistrienilor, abhazilor şi oseţienilor?". Prin aceste afirmaţii, Putin a băgat leopardul în spatele gardului vopsit al Occidentului. Elaborarea unui răspuns a venit sub forma planului Ahtisaari. Acest plan prevede un Kosovo care să aibă stemă, imn, drapel de stat, dreptul de a încheia tratate internaţionale, forţe armate proprii, toate aceste fiind atributele unui stat independent. În Europa, mai multe priviri sunt aţintite asupra acestui plan: bascii şi catalanii sunt primii interesaţi dar şi în state ca Italia, Marea Britanie sau Ungaria sunt părţi interesate. Planul Ahtisaari se potriveşte ca o mănuşă regiunillor secesioniste din fosta Uniune Sovietică, iar întrebarea lui Putin va declanşa o adevărată furtună în zonele cu conflicte îngheţate. Se pune întrebarea care este soluţia pentru Kosovo? Un Kosovo independent deschide posibilitatea deranjării multor graniţe europene. Parlamentul de la Belgrad a votat deja o rezoluţie care respinge categoric orice formă de independenţă pentru Kosovo. Negociatorii sârbi se vor prezenta peste o săptămână la Viena să discute planul Ahtisaari şi este de aşteptat să adopte o poziţie fixă, de la care nu se vor putea abate fără să încalce legiile ţării. Cert este că forma actuală a planului Ahtisaari nu are prea mari şanse să fie acceptată la Belgrad, existând posibilitate să se ajungă la Consiliul de Securitate al ONU, în lipsa unui acord din parte sârbilor. În ceea ce priveşte Transnistria, Chişinăul lui Vladimir Voronin se agaţă cu disperare de fâşia secesionistă. Un lucru este cert. Tiraspolul nu este interesat de Uniunea Europeană şi îşi proclamă intenţia de a deveni parte a Federaţiei Ruse. Voronin nu se poate îndrepta spre UE cu Transnistria în traistă.