La o zi după ce Băsescu s-a produs, la Cotroceni, în faţa capilor câtorva organizaţii non-guvernamentale, dar pro-prezidenţiale, reprezentanţii acestora s-au adunat, ieri, pe treptele Teatrului Naţional din Bucureşti, locul de întâlnire al participanţilor la mitingul botezat ridicol „Mărţişor pentru Monica”. Acţiunea a fost precedată de o campanie mediatică intensă, fiind lansat şi un site pe care este postat apelul patetic al organizatorilor, care începe în felul următor: „Te interesează să trăieşti demn într-o ţară normală? Te interesează lupta împotriva corupţiei? Te interesează ca Monica Macovei să lucreze în continuare pentru tine?”. În final, vizitatorul este îndemnat să-şi ia şi el… „mărţişorul anticorupţie”. De fapt, cu ce avem de-a face aici? E de râs? E de plâns? Au înnebunit Liiceanu şi pletora lui de ‘telectuali? Suntem nişte retardaţi noi, cei care căscăm ochii la texte stupide precum cel reprodus mai sus? Asta ne lipsea acum? Mărţişoare anticorupţie aşteaptă Europa de la România şi poporul de la conducătorii săi? Ce să fie, ce să fie? Momentul şi modalitatea alese spun totul despre rostul acestei găselniţe. Traian Băsescu, în goana după al doilea mandat şi pentru asigurarea controlului oligarhiei pediste asupra ţării, se ia de piept cu toată lumea, de la alegeri încoace, în numele unor principii pompoase, zbierate zilnic pe toate ecranele, de el şi de aplaudacii săi de serviciu. Opoziţia, Guvernul, Parlamentul, Justiţia, Presa - instituţiile de bază ale unei sistem democratic - au fost, pe rând şi toate deodată, supuse, sub mandatul Băsescului, unei sistematice şi virulente campanii de decredibilizare şi de şubrezire. Scopul îl reprezintă compromiterea acestora şi asigurarea locului pe piedestal campionului absolut al democraţiei şi al luptei anticorupţie. Pus la zid de toţi cei pe care i-a împroşcat fără încetare cu noroi, Băsescu şi-a căutat cu disperare aliaţi pentru a ieşi din izolarea în care singur s-a plasat. Nu a găsit, însă, decât oastea de strânsură a mercenarilor ce s-au lipit de curtea lui şi care, în schimbul unor sinecure precum un post de consilier, ambasador sau şefuţ pe la te miri ce organism bugetivor, în genul Institutului Cultural Român, sunt gata să sară, cu public, fireşte, să pupe mâna ce-i hrăneşte. La începutul lunii februarie, un grup de pretinşi intelectuali a lansat „Apelul contra restauraţiei”. Textul este una din cele mai ruşinoase dovezi de pupincurism din istoria intelighenţiei româneşti. A urmat o invazie pe micile ecrane a aceloraşi iluştri purtători de drapel al slugărniciei ridicate la rang de virtute. Textele elogiatoare înălţate şefului statului au atins paroxismul, culminând cu atacurile de o violenţă tipic bolşevică ale aceloraşi „intelectuali democraţi” împotriva oricui a îndrăznit să deschidă gura pentru a critica mascarada montată de la Cotroceni. Faptul acesta n-ar trebui să mire, câtă vreme în corul lăudătorilor Băsescului strălucesc figurile unor odrasle de nomenclaturişti precum Tismăneanu şi Patapievici, plagiatori ce şi-au lepădat, în ’89, blana comunistă pentru stofa capitalistă, ca Liiceanu, sau turnători ai Securităţii dovediţi, începând cu Mona Muscă şi terminând cu Sorin Antohi şi preotul Iustin Marchiş. Avem de-a face cu o reeditare, sub mască democrată de astă dată, a strângerii rândurilor unor autori fără operă şi a unor moralişti fără coloană vertebrală şi fără simţul ruşinii, în genul îndemnurilor mobilizatoare din anii ’50 şi cei ce-au urmat: să facem scut în jurul partidului şi-al conducătorului iubit! Cum scutul nu prea mai dă bine la „generaţia cool”, se recurge la arme subtile din recuzita diversiunilor meşteşugit puse la cale. „Mărţişorul pentru Monica” e cel mai înduioşător dintre aceste instrumente, numai bun să frângă inimile prizonierilor televizorului, incapabili să treacă prin filtrul propriu ceea ce se întâmplă în jurul lor şi care preferă să mestece lozincile lansate de portavocile Cotrocenilor, amplificate de forţa mediatică aflată la dispoziţia Stăpânului Clipei. Transformarea insipidei patetice din fruntea Justiţiei într-un simbol face parte, aşadar, din acelaşi efort grosolan de ascundere a adevărului elementar că împăratul e gol. După ani de deţinere a tuturor pârghiilor legale, regimul Băsescu n-a produs, încă, nici o victimă în rândul marilor rechini. Lipsa de voinţă şi de putinţă în lupta contra corupţiei nu pot fi acoperite la infinit cu îndemnuri puerile la azvârlirea de mărţişoare în corupţi.