"Tovarăşi, nu mai staţi în faţa casei mele, că-mi faceţi mai mult rău! Tovarăşul primar Moţ mi-a promis că nu mă mai mută la Mineu!" Acesta este discursul prin care Laszlo T?kes a "condus" Revoluţia declanşată la Timişoara. De 13 ani mă abţin să nu declar şi să dovedesc acest adevăr istoric, în calitate de "luptător cu merite deosebite în Revoluţie". Eram mai mulţi timişoreni în faţa ferestrei la care apărea din când în când, speriat, pastorul şi ţinea acest "discurs". În dreapta, lângă uşa bisericii, câţiva enoriaşi de vârsta a treia stăteau, fără să scoată un cuvânt sau să-şi manifeste astfel protestul. Implorau astfel autorităţile comuniste să nu-l mute pe preotul lor în altă parohie. La Timişoara, oraş cu aproximativ 7% populaţie maghiară, se prindea Budapesta şi de acolo aflam despre "dizidenţa" pastorului. Românii adunaţi în faţa bisericii reformate erau sensibilizaţi de enoriaşii din stradă şi de dreptul creştinesc al acestora de-a avea un preot în biserica în care se rugau şi nu de discursul pastorului pe care, dacă l-am fi ascultat, am fi plecat acasă. Deci, tăcerea demnă a acestor enoriaşi ne-a emoţionat, nu discursul "revoluţionar" al "eroului" postdecembrist. Tăvălugul libertăţii se rostogolea din Europa spre România şi era evident că peste câteva zile ne va "călca" şi pe noi. De 13 ani, pastorul, devenit politruc, mistifică adevărul, calomniind România în lume, prin discursuri despre "genocidul" pe care l-am declanşat împotriva minorităţii maghiare. Cei care-l creditau în primii ani de după Revoluţie, venind în România, s-au convins că dom` părinte minte de îngheaţă apele, pierzându-şi credibilitatea chiar şi în Ungaria. Recent, s-a reîntors la un proiect mai vechi, eşuat în anii 1990: yugoslavizarea României. În orice stat democratic din Europa, chiar şi în Ungaria, pentru acţiunile sale, laşe, dar viclene, domnul T?kes ar suporta consecinţele legii, pentru că, de fapt, dumnealui incită la dezbinarea statului naţional român. În democraţia noastră anesteziată de fermitatea şi insolenţa abil mascate cu "principii europene", liderii udemerişti (moderaţi sau radicali) au instaurat un revizionism cert şi ferm. Partidele noastre, la guvernare sau în opoziţie, ca să rămână la putere, de 13 ani vând în rate tot ce a câştigat România în 1918, o dată cu reîntregirea sa sub Regele Ferdinand. "Interesul naţional" a devenit cea mai ipocrită lozincă ieşită din gura oamenilor noştri politici, dispuşi să se alieze cu oricine ca să treacă prin Parlament o lege care îi avantajează. Închei, reamintindu-vă că evenimentul "colateral" care a declanşat scânteia Revoluţiei la Timişoara l-au creat câţiva enoriaşi paşnici din faţa bisericii reformate şi scânteia protestului mulţimii de români revoltaţi, prezenţi acolo, la început, şi apoi în toată Timişoara... Felul în care a "condus" Laszlo T?kes Revoluţia din decembrie 1989 îl găsiţi în discursul său. Atât. Dizidenţa lui reală a început după Revoluţie, când libertatea pe care am dobândit-o a transformat-o în dreptul "democratic" de a calomnia România şi a organiza dezbinarea ei.