Ei, oamenii lipsă, au forţa şi priceperea să distrugă structuri osificate în rău, să învie lumi aparent moarte. Mai prozaic, să reformeze. Dar tocmai energia lor pozitivă îi aruncă de pe orbită. Sau îi ţine la distanţă. Va fi şi soarta lui Dacian Ciolos, un Macovei al liberalilor în varianta masculină.
Este poate singurul ministru cu o bună imagine din Guvernul Tăriceanu. A lăsat o foarte bună impresie după interviul pentru HotNews.ro şi BBC. Cu aerul său de funcţionar posac şi pus pe treabă, Ciolos are ceea ce aproape toţi miniştrii liberali au pierdut demult: credibilitate în ţară şi la Bruxelles. Vorbeşte argumentat, aplicat, nu caută să-şi seducă publicul. Floare rară, pare să ştie ce scoate pe gură. Dar mai are şi un defect iremediabil: este propriul său produs. Aruncaţi un ochi peste CV-ul său: şcoli în Franţa, masterate, doctorate, stagii şi funcţii pe la Bruxelles. Carieră de birocrat european pur-sânge. Pe competenţă, nu pe proptele politice. Lui Ciolos, ca şi lui Macovei, îi lipsesc însă instinctele politice necesare supravieţuirii în viesparul politic de la Bucureşti. Adică un gram de şiretenie, câteva grame de diponibilitate la compromis şi complicitate, un kilogram de tromboane şi minciuni în servieta de ministru şi cât mai multe grade pe umăr. În lipsa lor, personaje ca Ciolos sau Macovei devin, cu timpul, antipatice. Doar pentru politicieni, desigur.
Unii mă vor suspecta de subiectivitate, dat fiind că trei luni de zile am fost consilierul Monicăi Macovei. Posibil. Am, totuşi, avantajul scurtei experienţe în sistem: înţeleg, poate, mai bine de ce oameni ca Macovei şi Ciolos se bucură de o puternică susţinere la Bruxelles, dar sunt urâţi în ţară. Sau, în cel mai fericit caz, ţinuţi pe tuşă.
Iată: Ciolos, un bun exemplu. Există, era prin minister de prin 2005. Nu l-a văzut nimeni. Ce-l împiedica pe Tăriceanu să-l pună în locul ageamiului Motreanu sau în locul boierului Remeş, spaima cârnaţilor? În schimb, toţi aceşti miniştri paraşutaţi politic la agricultură s-au folosit din plin de expertiza sa, dar l-au ţinut pitit. Nu care cumva să fie remarcat. Ciolos a fost un umil subsecretar de stat. Vioara a treia. Iată că acum e bun de ministru.
Căţăraţi pe umerii unor profesionişti anonimi, marii habarnişti ajunşi la ciolan s-au poleit cu munca altora. Au vampirizat energia unui Ciolos tăcut şi eficient. După reţeta asta au făcut carieră toţi rataţii politicii româneşti. Cei foarte proşti au renunţat complet la profesionişti de tip Ciolos ca să-şi pună în funcţii clientela politică sau rubedeniile. Aşa s-a scris istoria dezastrului administrativ al României dupa 89. Număraţi Cioloşii şi Macoveii ajunşi să ne conducă! Vă ajung degetele de la o mână!
Pe Ciolos, Guvernul Tăriceanu l-a uns ministru pentru că nimeni din partid nu şi-ar fi riscat cariera cu satârul clauzei atârnat deasupra capului. Mai putem bănui că oficialii de la Bruxelles au bătut cu pumnul în masă sătui de minciună, de incompetenţă şi de jocuri politice româneşti pe bani europeni. Cât va mai conduce agricultura, Ciolos va reuşi, poate, să aşeze sistemul pe drumul corect, aşa cum s-a întâmplat la Justiţie sub Macovei. Va recâştiga, poate, încrederea celor de la Bruxelles şi apoi va pleca singur sau îi vor face vânt.
Pe măsură ce trece timpul, încep să cred că nici PD-ul nu şi-a dorit cu adevărat un ministru ca Macovei. Poate Traian Băsescu a înţeles miza justiţiei, la fel cum Tăriceanu a priceput în ultimul ceas miza agriculturii. Ambele domenii sunt vitale pentru modernizarea României şi, din fericire, atent monitorizate de UE. O justiţie corect administrată ne salvează de statul bunului plac, iar o agricultură bine condusă ne scoate din statul medieval.

De ce cred însă că Dacian Ciolos va călca pe urmele Monicăi Macovei? Ca şi la justitie, miza la agricultură este mult prea mare ca să fie lăsată pe mâna unui om fără butoane de manevră. În România, în următorii ani, vor intra peste peste 8 miliarde de euro, bani de la Bruxelles pentru dezvoltare rurală. Asta înseamnă un sfert din totalul fondurilor destinate României (35 de miliarde de euro). Or, cu Ciolos la agricultură, există şanse ca banii europeni să fie distribuiţi cât mai corect. Exact asta vor oficialii de la Bruxelles. Exact de asta se teme Guvernul de la Bucureşti.