† SOFRONIE
Din mila lui Dumnezeu episcop al Sfintei Episcopii Ortodoxe Române a Oradiei, iubitului cler, cinului monahal şi întregului popor dreptcredincios din binecuvântatul pământ strămoşesc al Bihorului şi Crişanei, har, pace şi bucurie de la Dumnezeu Tatăl şi de la Domnul nostru Iisus Hristos, în Duhul Sfânt, iar de la noi părintească dragoste şi preţuire netrecătoare!
Hristos a înviat!
Binecuvântaţi fii duhovniceşti,
Duminica Învierii Mântuitorului este, prin excelenţă, aşa cum o arată şi imnografia Bisericii şi aşa cum o trăiesc toţi dreptmăritorii creştini, Ziua de sărbătoare a Bisericii, cea dintâi şi cea mai mare, cea mai însemnată şi cea mai strălucitoare, de la care îşi iau lumina toate duminicile de peste an, în jurul ei gravitând întregul an bisericesc, a cărui respiraţie liturgică se desfăşoară în strânsă legătură cu Duminica Învierii Domnului.
Precedată de zece săptămâni de pregătire, perioada Triodului, şi urmată de perioada Penticostarului, pregătitoare pentru sărbătoarea Cincizecimii, Ziua Învierii străluceşte în viaţa creştinului, primenindu-l, înnoindu-l, înduhovnicindu-l, înfăţişându-l luminat înaintea Domnului Înviat, ca pe o adevărată făclie de Paşti, gata să primească lumina lui Hristos, "Care luminează pe tot omul care vine în lume" (Ioan 1, 9).
Cincizeci de zile, până la Rusalii, făclia noastră de Înviere arde pentru Hristos şi pentru mântuirea noastră, amintind lumii, prin mărturia creştinilor ortodocşi, că Hristos a înviat (aşa cum ne salutăm în primele patruzeci de zile după Înviere) şi că S-a înălţat la ceruri (salutul creştinesc de la Înălţarea Domnului până la Rusalii) şi stă de-a dreapta Tatălui, cum L-a văzut Sfântul Arhidiacon Ştefan, Întâiul Martir al Bisericii (cf. Fapte 7, 56) şi cum mărturisim în Simbolul credinţei niceo-constantinopolitan. Mulţi creştini, din pricina acestei mărturisiri, şi-au vărsat sângele "şi şi-au spălat veşmintele lor şi le-au făcut albe în sângele Mielului" (Apocalipsa 7, 14). Aceştia sunt Sfinţii Martiri, mărturisitori ai Învierii lui Hristos, cu veşmintele strălucind de lumina Învierii.
Dar şi noi, pentru ca să ne putem bucura în fiecare an, cu bucurie înnoită şi sfântă, ne pregătim timp de zece săptămâni, dintre care ultimele şapte, ale Sfântului şi Marelui Post, alcătuit din patruzeci de zile de postire aspră, până la Florii, la care se adaugă şi Sfânta şi Marea Săptămână a Patimilor lui Hristos. Această necesară perioadă de pocăinţă ne curăţeşte sufleteşte şi ne uşurează trupurile, pentru a putea pregusta, după putere şi nevoinţe, după măsura înduhovnicirii noastre, roadele Învierii lui Hristos, începutul învierii de obşte.
Nici nu am putea altfel, decât prin pocăinţă, să ne întâlnim, în Duhul Sfânt, cu Mirele sufletelor noastre, Mirele Bisericii, Cel Ce mărturiseşte despre Sine: "Eu sunt Cel dintâi şi Cel de pe urmă, şi Cel Ce sunt viu. Am fost mort, şi, iată, sunt viu în vecii vecilor, şi am cheile morţii şi ale iadului" (Apocalipsa 1, 17-18). El, Mirele Care vine ca un fur, în miez de noapte, nu poate fi întâmpinat decât de cel care stă treaz, în stare de trezvie sufletească, aşa cum o arată şi troparul slujbei de la miezul nopţii: "Fericită este sluga aceea pe care, venind stăpânul său, o va afla" priveghind (Matei 24, 46), stând trează, gata de întâlnirea cu Stăpânul, cu Mirele sufletului, în cămara cea de taină a inimii.
Postul, aşadar, ne pregăteşte de Paşti, pocăinţa ne curăţeşte inima, ne luminează sufletul, găteşte cămara noastră duhovnicească, pentru întâlnirea cu Domnul "Care a biruit moartea şi pe diavolul l-a surpat". Şi cum întâlnirea are loc în inimă, pentru că "Împărăţia lui Dumnezeu este înlăuntrul" (Luca 17, 21) nostru, avem nevoie ca rugăciunea de curăţire a inimii, pe care ar trebui s-o repetăm mereu, pentru a împlini îndemnul paulin "rugaţi-vă neîncetat" (I Tesaloniceni 5, 17), rugăciunea lui Iisus să fie împărăteasa ce ne pregăteşte pentru Înviere. Atât pentru sărbătoarea Învierii Domnului, cât şi, mai ales, pentru propria înviere: "Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine păcătosul!"
Binecredincioşi creştini şi creştine,
Făcând parte din Sfânta Biserică Ortodoxă Universală, în unitate dogmatică, liturgică şi canonică cu toate celelalte Biserici Ortodoxe locale surori, Biserica Ortodoxă Română este Biserică a Învierii. Poporul nostru dreptmăritor aparţine, voi toţi, iubiţi fraţi şi surori, aparţineţi Învierii. Cultura românească poartă pecetea Învierii lui Hristos. Iar Sfânta noastră Episcopie Ortodoxă Română a Oradiei, parte a Sfintei Biserici Ortodoxe Autocefale Române, este, la nivel local, Biserică a Învierii. Icoană locală a Bisericii Ortodoxe Universale, fiică a Patriarhiei Române, de Dumnezeu păzita Episcopie Ortodoxă Română a Oradiei reprezintă, local, Biserica Învierii.
Nu întâmplător, acum nouăzeci de ani, în Sfânta noapte a Învierii, la 20 aprilie 1919, la Catedrala Preasfintei Născătoare de Dumnezeu din Oradea-Mare, biserica "Adormirea Maicii Domnului" sau "Catedrala cu lună", s-a reaprins candela Învierii noastre, aşa cum au dat de veste slujitorii de atunci, puţinilor creştini dreptmăritori, care s-au încumetat să înfrunte pericolele şi au venit noaptea la Catedrală, pentru a lua lumina Învierii lui Hristos. Ziua de Paşti, 20 aprilie 1919, a adus şi Oştirea Română eliberatoare la Oradea-Mare, când, în veşminte luminate, întâiul vlădică ortodox al Cetăţii de pe Crişul Repede, Roman Ciorogariu, l-a întâmpinat, la Catedrala cu lună, pe generalul Traian Moşoiu, în fruntea bravei armii române eliberatoare de bandele bolşevice.
Noaptea Învierii, Protopopul Vasile Popovici de la Catedrală a avut curajul să răspundă, la intrarea în biserică, la întrebarea: "Cine este Acela, Împăratul măririi?" prin: "Domnul Cel tare şi puternic, Domnul oştirilor, Acela este Împăratul măririi, Care astăzi ne va elibera pe noi!". În acea noapte sfântă şi în ziua Sfintelor Paşti, la 20 aprilie 1919, adică exact acum nouăzeci de ani, s-a reaprins candela noastră. Am înviat! S-a renăscut speranţa restaurării străvechiului tron vlădicesc al Oradiei. Iar anul 1920 a adus idealul la împlinire: reînfiinţarea, prin Decret Regal, a Episcopiei noastre Ortodoxe. Şi s-a reaprins speranţa ridicării unei Catedrale Ortodoxe reprezentative.
Din păcate, vremurile nu au fost prielnice şi, deşi a fost obţinut terenul pentru ridicarea "Catedralei cu soare", în stil tradiţional, de inspiraţie bizantină, noua Catedrală nu a putut fi începută, cu toate stăruinţele primilor doi episcopi ai Oradiei-Mari, Roman Ciorogariu şi dr. Nicolae Popoviciu. A urmat prigoana asupra Episcopiei Ortodoxe Române, în răstimpul armatei străine de ocupaţie, când şi episcopul Nicolae a fost izgonit din oraş, iar după Război, în condiţiile ocupaţiei sovietice şi instaurării regimului comunist, visul noii Catedrale a devenit tot mai îndepărtat, iar Episcopia şi-a văzut doi întâistătători alungaţi din tronul episcopal, episcopul martir dr. Nicolae Popoviciu şi episcopul Valerian Zaharia. Vrednicul de pomenire episcop dr. Vasile Coman a aşteptat, cu multă răbdare, vremuri mai bune, reorganizând exemplar Eparhia Oradiei. Aşa se face că, prăbuşindu-se regimul comunist ateu, au reapărut zorii ridicării noii Catedrale, aşa cum s-a întâmplat şi în alte eparhii din ţară. Unele au avut şansa de a-şi vedea noile Catedrale înainte de izbucnirea războiului: Cluj, Timişoara, Alba-Iulia. Altele, în aceleaşi condiţii ca la Oradea: Arad (unde Catedrala nouă a fost sfinţită, la 6 decembrie 2008, de Preafericitul Părinte Patriarh Daniel al României, înconjurat de aproape toţi ierarhii Sfântului Sinod), Caransebeş (unde este gata construcţia, urmând sfinţirea în anul 2010), Baia Mare sau chiar noua Catedrală Patriarhală, ale cărei lucrări de construcţie încep în primăvara aceasta.
Nu întâmplător, Catedrala nouă a Oradiei poartă hramul Învierii Domnului. El, Hristos, este "Soarele dreptăţii", aşa cum Îl numim în troparul Naşterii Sale, Catedrala Învierii din Oradea fiindu-I închinată. Şi înviere a însemnat, pentru toţi românii ortodocşi, fiecare început nou al istoriei lor locale, când, la fel ca pasărea Phoenix, au înviat din propria lor cenuşă. Şi drept recunoştinţă faţă de Preasfânta Treime, Dumnezeul nostru, că ne-a scăpat de comunism şi de dictatură, înviindu-ne la libertatea şi demnitatea umană şi naţională, pe care ni le doream demult, au hotărât străluciţii noştri înaintaşi, episcopii de pioasă memorie dr. Vasile Coman şi dr. Ioan Mihălţan, hramul „Învierea Domnului" şi începerea lucrărilor de înălţare a noii Catedrale orădene, care au ajuns la stadiul actual, prin dragostea şi jertfa ierarhilor orădeni (la cei amintiţi adăugând pe fostul arhiereu-vicar, actualul episcop al Sălajului, Preasfinţitul dr. Petroniu Florea), ale preoţimii bihorene, ale onoratelor autorităţi şi ale întregii suflări dreptmăritoare din Crişana, care, de la mic la mare, cu rugăciuni multe şi daruri frumoase, au pregătit această nouă mireasă pentru Hristos Domnul.
Iubit popor credincios,
Pregătindu-ne în anul ce vine, în 2010, să serbăm nouăzeci de ani de la Învierea Episcopiei noastre, Adunarea Eparhială a Sfintei Episcopii Ortodoxe Române a Oradiei, din care fac parte delegaţii aleşi de clerul şi credincioşii din cele zece circumscripţii electorale ale Episcopiei, în proporţie de o treime clerici şi două treimi credincioşi, în total treizeci de deputaţi clerici (zece) şi mireni (douăzeci), întrunită în şedinţă anuală ordinară de lucru, la 16 ianuarie 2009, a hotărât să facem apel la bunătatea şi bunăvoinţa voastră pentru Catedrala Învierea Domnului din Oradea, acum, când se împlinesc nouăzeci de ani, a doua zi a Sfintelor Paşti, de la memorabilul eveniment al eliberării Oradiei, în ziua de Paşti, 20 aprilie, a anului Domnului 1919. Vă rugăm, aşadar, ca, pe parcursul întregii Săptămâni Luminate, din noaptea Sfintei Învieri şi până la Duminica Tomii inclusiv, să participaţi la colecta de fonduri pentru continuarea lucrărilor la Catedrala Învierii din Oradea.
Cu deosebit respect şi cu părintească purtare de grijă, ne adresăm Preacucernicilor şi Preacuvioşilor Părinţi şi tuturor credincioşilor şi credincioaselor din cuprinsul Eparhiei Ortodoxe Române a Oradiei, cu rugămintea şi îndemnul de a da curs acestei necesităţi pastorale şi misionare a Episcopiei noastre, încredinţaţi fiind că fiecare danie, mică sau mare, oferită zidirii Catedralei va fi bine chivernisită, la fel ca şi până acum, noi asigurându-Vă de preţuirea şi recunoştinţa noastră. Iar Bunul Dumnezeu Vă va răsplăti pe Voi, pentru generozitatea arătată Catedralei Sale.
Dorindu-Vă să aveţi parte de sărbători fericite şi binecuvântate, Vă mulţumesc şi Vă îmbrăţişez, în bucuria şi lumina Domnului Celui înviat din morţi.
Hristos a înviat!
Al Vostru, al tuturor, de tot binele voitor şi împreună cu Voi prăznuitor al Învierii,
† SOFRONIE, episcopul Oradiei
05.03.2009 PD-L isi face aliat din BOR. de Ioan Marinoiu Putina istorie. Petre Carp conducatotrul conservatorilor in 1870 la cuvintele lui Ioan Bratianu din Camara ca, "acolo unde este ortodoxia acolo este si Romania", i-a raspuns: Dati-mi voie sa rezum si eu politica noastra in cuvinte tot atat de precise; acolo unde sunt gintele latine, acolo va fi si inima Romaniei?(C.Gane, P.P.Carp p.I.135). Tot Carp in 1876 spunea "Voiti sa fiti nationali in privinta culturi? Dar atunci va intreb, care va este cultura nationala? Cand poporul roman s-a trezit in fine dupa o lunga adormire (greco-slavona n.n.) si-a deschis toate potile (tinereilor intelectuali romani si Biserica Unita care a adus curentul latinitati) prin care toate ideile sa intre atunci, sub riscul de as-i periclita existenta, Romania a fost silita sa se puna cu o ora mai inainte la inaltimea culturii occidentale." Mai aflam de la Carp, in discutia pentru constituanta din 1897, urmatoarele: Sa nu ni se vorbeasca in aceste momente de Ortodoxie caci, daca permitem ca ortodoxia sa iasa din biserica si sa intre pe taramul politic cred cu d-ul Maiorescu ca am cadea in bratele Rusiei si ce sunt acele brate noi o stim, o stim asa de bine incat ne intrebam cand ele sunt mai periculoase, atunci cand ne strang cu ura ? sau atunci cand ne strang cu drag? (R.Perspective Ian.-Mar. 1988) Comunistii au intors romanii de la inaltimea culturii occidentale la incultura balcanica, au desfiintat Biserica Greo-Catolica, au ucis intelectuali tineretul strans in brate cu drag de rusi. Dupa 5 decenii de crima si de lipsuri, Iliescu in 1990 a re-pus in scaun pe Teoctist care prin Biserica a spalat creierul romanilor sa-si uite latinitale. A reusit. Pentru a opri inbogatirea oligarhlor, care conduceau tara din umbra cu ajutorul BOR, Presedintele Traian Basescu la uns ca mitrpolit al Clujului pe Bartolomeu Anana. Rasplata ascensiunea PD-L, Emil Boc primarul Clujului prim minisrtu (demista lui Stolojan a fost o farsa). La ridicarea IPSS Muresan al Blajului la rang de Arhiepiscopie Presedintele Tarii care trebuie sa fie impartial, corect si drept cu cei pe care ii conduc, nu a onorat acest mare eveniment. A fost un afront adus oamenilor politici din trecut. Sfidare la adresa Vaticanului.Sfidare la adresa culturii si a civilizatie occidentale. O dispretuire pentru mitopolitii, episcopii si politicienii ardeleni ca luptat pentru Unire si care au murmuri in inchisorile tarii lor. Acesata este cultura balcanica. Onoarea a fosta slvata cu prezenta Ministrului de justite Monica Macovei. O defectiune a romanilor este aceea ca uitam repede. Nici nu puteam sa nu uitam atata timp cat stam in cireada ruseasca ortodoxa. Parca suntem blestemati. In loc sa mergem spre civilizatie, mergem spre incultura. Domnule Presedinte Traian Basescu, domnilor ministrii, domnilor deputati si senatori, faptul ca sunteti sub umbrela rusiei & Co BOR, Romania va avea un viitor sumbru. Puneti in drepturi Biserica Greco-Catolica, pasul spre unire in timpul nostru l-a facut IPSS Nicolae Corneanu. Urmatii exemplul ca tot romanul sa se impartasasca cu Sf Potir latin lasat de Domnul Nostru Isus Cristos prin Sf. Petru. Amin. 29.03.2009 Atacul asupra BOR de lucian De ce trebuie sa asociati Biserica Ortodoxa cu acest proiect? Este o rautate mai mult decat evidenta din partea dv. Credeti ca prin asta o sa discreditati BOR? Puteti incerca in continuare dar ma tem ca va trece mocirla peste capul dv ca pana la gat ati intrat deja. Atacati gratuit BOR ca poate, poate va va crede cineva, in loc sa va ocupati de rugaciune, post asceza si celelalte lucruri care ar trebui sa caracterizeze adevarata Biserica, va ocupati de chestiuni slabe. oricum nu o sa postati asa cum faceti de obicei, doar sunteti cei mai puri si mai imaculati credinciosi nu?
Pana cand prelati ca Bartolomeu vor mai trai,nu va fi intelegere si pace intre cele doua biserici surori si asta pentru ca pana acum,de la revolutie incoace ,n-am auzit nici o predica ortodoxa ,nici in biserica ,nici in mas-media ,n-am auzit un reprezentant al ortodoxiei, nu greco catolicii, sa aiba curajul sa sustina o prelegere in care sa se faca o succinta prezentare a istoriei bisericii greco catolice.Teama de-a spune adevarul este specifica celor care au ceva de ascuns-aici este vorba de furtul bunurilor bisericii greco catolice de catre biserica ortodoxa. Cu sau fara complicitatea statului ateu din 1948, biserica ortodoxa si-a insusit ceea ce nu-i apartine. Cata vreme nu dau inapoi ce nu le apartine nu va fi intelegere intre cele doua confesiuni.Si- apoi de ce sa fie? noi traim in Romania si ne place sa avem cate un scandal in fiecare zi.Asa am fost educati ,unii,din pacate.Necinstea la unii dintre noi este o religie. Pacat. Dumnezeu ne vrea cinstiti, buni si de-aceea ne-a trimis preotii sa raspandeasca cuvantul cel drept .Pentru cel ce fura bunul altuia nu prea stiu cum a primit cuvantul cel drept si ce-i mai grav este ca fruntea bisericii ortodoxe e un exemplu negativ in acest sens.Lozinca mult trambitata ca nu mai sunt greco catolici nu tine. Preasfintiile voastre-fiti exemplu pentru enoriasii vostri si o sa vedeti ca o sa va urmeze ,un exemplu bun, nu unul rau, cum din pacate sunteti ,cata vreme o tineti tot pe aia ca noi nu existam sau ca suntem prea putini intr-o comunitate ,ca si cum ,daca exista un singur copil in familie ,"sa-i luam mostenirea de drept ca doar e unul si noi suntem mai multi".Asa v-ati insusit bunurile , "desigur sa nu se prapadeasca fara stapan". Suntem si vom fi mereu aici , nu doar in Ardeal ci in intreaga Romanie. Asa sa ne ajute Dumnezeu .
Fiindca in marea ta nestiinta, aduci acuze gratuite unor inalti prelati precum Corneanu si Sofronie, fara sa cunosti despre ce e vorba, vreau s-ati precizez urmatoarele:,Euharistia a fost instituita de Hristos la Cina cea de Taina. Dar Cina inca nu este euharistia, intrucat Hristos n-a trecut prin kenoza mortii si prin slava invierii, iar Duhul nu se pogorase inca peste Biserica. Euharistia "este Cina ecleziologica", laolalta-impartasire a tuturor membrilor Ekklesiei crestine (nu ortodoxe, catolice, baptise, greco-catolice separate), a Bisericii crestine, una sancta ecclesia, UNA. Caci Biserica ori este UNA ori nu este DELOC. Duhul nu face politica geografica sau confesionala, El sufla pretutindeni, armonizeaza, unifica, intareste, leaga, sporeste duhovniceste. Un singur Duh asadar, o singura Biserica. Biserica e UNA, din momentul Creatiei, daca e sa ne luam dupa unii Parinti ai Bisericii, si nu poate sa existe decat UNA fiind. Mereu, pana la sfarsitului veacurilor! De aceea nu te poti impartasi decat intr-un singur Duh, Cel care a intemeiat, unificat si care sustine Biserica lui Hristos dupa inviere. Prima "cina ecleziologica" asadar a fost savarsita de Petru, la Ierusalim; aceeasi cu Cina savarsita de Isus, prin Duhul Sfant. "Cand noi participam, scrie Afanasiev, la o adunare euharistica, noi suntem uniti cu toti cei care, in acel moment, participa la o adunare euharistica, si nu doar a Bisericii ortodoxe, ci si a Bisericii catolice, intrucat peste tot se savarseste una si aceeasi euharistie: Hristos este acelasi, ieri, azi, in vesnicie". Ce "canoane" suprarealist-nationalist-securiste pot demola unitatea, iubirea si comuniunea insuflate de Duhul Sfant? Tabara politicianista din BOR, cea adapata serios din bugetul statului-securist, ar trebui sa priceapa o data pentru totdeauna ca EA se afla in afara Duhului cristic, nu cei care, precum mitropolitul Corneanu, se straduiesc sa readuca Firescul si intr-o tara si intr-o parte a Bisericii unde nu prea are nici o cautare.
Elena sa-l pupi pe mitra pe Sofronie si sa-ti traiasca unitatea spirituala a Ardealului! Sunt gogosi ieftine pentru prosti. Unitatea spirituala a Ortodoxiei a fost rupta de ereticii SOFRONIE si CORNEANU al Ardealului! Vai de Biserica Ortodoxa cu jigodii ca voi!
"unora" de atunci=Bartolomeu de azi! Uite cum i-a mers jocul si uite cum s-a ales praful de unitatea spirituala a Ardealului, iar Mitropolia istorica a Ardealului a fost sfartecata de ambitiile acestui individ!
Mitropolia Ardealului trebuie sa ramîna unitara! Comunicat de Presa Dr. Corneliu Vadim Tudor, Vicepresedinte al Senatului României În legatura cu intentia unora de a scinda Mitropolia Ardealului, atitudinea mea este categorica: o asemenea tentativa reprezinta o veritabila crima împotriva unitatii nationale, a întregului Popor Român! Daca ne uitam pe harta, dar si în traditia istorica, vom constata ca fiecare mare provincie româneasca are o singura Mitropolie: Oltenia, Banatul, Valahia, Moldova – cu precizarea ca aceasta din urma, fiind înca împartita, samavolnic, mai are o Mitropolie dincolo de Prut, la Chisinau. Aceasta e cea mai elocventa dovada a ceea ce înseamna sfîrtecarea unei provincii: existenta a doua Mitropolii pentru acelasi cult religios. Vrea cineva ca Transilvania sa aiba acelasi statut, de provincie divizata? Într-o vreme în care o alta mare provincie, Dobrogea (care este leaganul Crestinismului la români) înca nu are Mitropolie, unii încearca sa faca doua Mitropolii în Ardeal! Este inadmisibil! Se rasuceste în mormînt marele carturar patriot Antonie Plamadeala! Apreciez ca principalul vinovat pentru aceasta situatie, care tinde sa devina periculoasa chiar pentru unitatea noastra statala, este orgoliul nemasurat al Înalt Prea Sfintiei Sale Bartolomeu Anania, care îsi asuma o mare raspundere si risca sa ramîna în Istorie alaturi de cei care au atentat la aspiratiile si valorile eterne ale Neamului Românesc. Aici nu e vorba de politica, nici de calcule si justificari de ordin administrativ – aici e vorba de un atac grav la Transilvania, care, mai ales într-o perioada cînd e supusa unor presiuni iredentiste interne si externe, trebuie sa ramîna unita atît din punct de vedere teritorial, cît si din punct de vedere religios. Alaturi de istorica Asociatiune ASTRA, din Sibiu, dar si de alte institutii si constiinte, ma simt dator sa trag acest semnal de alarma pentru a stinge, înca din fasa, un posibil incendiu al segregatiei.