Ioan Evanghelistul foloseşte unul dintre cele mai ciudate verbe pentru a descrie întruparea Domnului. Tiparul aluziei exodice din Evanghelia sa începe din primul capitol.

Ioan 1:14: Şi Cuvîntul S'a făcut trup, şi a locuit printre noi, plin de har, şi de adevăr. Şi noi am privit slava Lui, o slavă întocmai ca slava singurului născut din Tatăl.

 

Cuvîntul s-a făcut carne (trup) şi cortul Şi-a ridicat printre noi şi noi am văzut slava Lui...Trimiterea la călătoria exodică este transparentă.

 

1.  Dumnezeu între noi, central şi sus. Dumnezeul lui Israel a poruncit aşezarea cortului pentru întîlnirea cu poporul între cele douăsprezece seminţii ale lui Israel. Cortul era perfect încadrat în careul aşezămîntului temporar, cîte patru seminţii de fiecare parte, iar Shekinah se putea admira în sus luminînd peste cort, nor, ziua, flacără, noaptea.  Dumnezeu îşi chema profetul sus, pe munte, poporul speriat rămînea în vale. Muntele se clătina, poporul tremura. Prezenţa lui Dumnezeu era numai pentru Moise şi vitele care s-ar fi apropiat de munte trebuiau omorîte. Prezenţa lui Dumnezeu era discriminatorie şi izolată. Domnul chema, nu omul, El iniţia. (Exod 33:8-9). Apropierea preoţilor şi leviţilor de cort presupunea ritualuri de curăţire îndelungi şi complicate. Dumnezeul invizibil îşi făcea vizibilă slava pentru cîteva generaţii.

Cortul aşezat central a fost umplut de slava Domnului încît Moise a trebuit să stea afară. Arătarea era neascunsă, din toate laturile se putea admira cutremurătoarea vizitare. (Exod 40:34-35).

2. Dumnezeu printre noi, periferic şi jos. Ioan, făcînd aluzie la călătoria exodică, modifică perspectiva. Dumnezeu a venit la noi, dar de această dată s-a ascuns printre noi. Cortul său n-a mai fost aşezat central între cele seminţii. S-a aşezat periferic şi discret, la marginea marginilor, la marginime de case, la mărginime de casă, în grajd şi acesta de împrumut. Dumnezeu a venit la noi în mod vizibil pentru o întreagă generaţie. A luat cort de carne şi s-a ascuns în trup, pentru a ne putea apoi locui în trup, în propriile corturi bune de desfăcut. Mişcarea lui Dumnezeu n-a fost de ajuns doar dinspre central spre margine, ci şi de sus în jos. Fiul lui Dumnezeu n-a mai chemat omul pe munte, s-a urcat doar El pe munte spre părtăşia cu Tatăl pentru a coborî mai apoi din nou printre oameni. Slava L-a locuit nu în chip evident ochiului şi luminos, ci în Sine, împerecheată cu Adevărul, El, Lumina, El, Adevărul. A locuit printre noi plin de har şi adevăr.

Cortul i-a fost fragil şi sfîşiat, nu desfăcut de leviţi cu sabie, slujit nu de preoţi, ci aruncat şi fugărit de acei care ar fi trebuit să I se închine primii. Cortul acela i-a fost uns în trimitere la exodicul ritual al ungerii cortului de ucenicii lui ascunşi.

Paradigma ioanină presupune discreţia, ascunderea, retragerea lui Dumnezeu din centru, din Templu, dintre preoţi şi cărturari pentru a sta la masă cu acei care ar fi rămas la piciorul muntelui în vremea lui Moise.

Dumnezeu se retrage dintre salcîmii poleiţi cu aur spre ieslea frecată de gîtul animalelor, iese dintre covoarele împletite pentru a se aşeza în paie. Coboară din Slava Cerurilor în pîntecul unei fecioare, Cel care  a umplut cortul acum se ascunde în om.

3. Dumnezeu în noi ascuns. Isus, Fiul Celui Preaînalt, a venit la noi pentru a ne ridica spre Sine. A venit în carne, s-a ridicat la cer în carne în faţa unei generaţii şi a venit în Duhul pentru restul neamului de oameni care va fi urmat. Acum îşi face cort în cei care îl primesc.

El a venit la ai Săi, spune Ioan, dar ai Săi nu L-au primit, însă tuturor celor ce L-au primit le-a dat dreptul să se facă copii ai lui Dumnezeu, născuţi nu din singe, nici din voia firii lor, nici din voia vreunui om, ci din Dumnezeu. (Ioan 1: 11-13)

Prezenţa şi vizibilitatea slavei lui Dumnezeu nu mai este limitată la o generaţie şi la un singur neam. Slava Sa este pentru toţi. Naşterea ne este din Dumnezeu şi Dumnezeu se coboară în noi, locuind în om, aşa cum Fiul îi descoperă unei biete samaritence. Nu-I mai trebuie Templu, are corturi de carne acum în care poate locui în plinătate de duh.  El va locui nu între noi, nu printre noi, nu între corturi şi nici printre corpuri, ci în noi, în duh şi adevăr (Ioan 4:24).  Slava nu se arată peste cortul, ci în corturile noastre. Cristos în noi, nădejdea slavei (Coloseni 1:27).

Apostolul vorbeşte despre sine ca unul care locuieşte într-un cort care se desface, dar un cort în care locuieşte Dumnezeu aşa cum ne-a promis. (2 Corinteni 5:2-4). Gemem în acest cort trupesc plin de dorinţa de a ne îmbrăca cu locaşul ceresc ne spune Apostolul Pavel, iar Apostolul Petru (2 Petru 1:13-14) vorbeşte de locuirea sa temporară în cort şi de o dezbrăcare care va veni deodată pentru a trece în cortul celălalt, în acoperirea de cortul lui Dumnezeu.

Pînă atunci sîntem locuiţi şi locuim în El. Dumnezeu este jos, înăuntru şi peste tot. Locuieşte în-locuindu-ne (Galateni 2:20).

4. Noi cu Dumnezeu. De Crăciun rostim Emanuel, care în evreieşte înseamnă Dumnezeu este cu noi. S-a coborît, s-a întrupat, s-a în-omenit. Va veni vremea în care timpul se va sfîrşi, veacurile vor înceta şi istoria se va înţepeni. Noţiunile de central şi periferic vor fi redefinite. Cortul va fi înlocuit cu un Templu, lumina soarelui cu Lumina Înseşi, iar Dumnezeu Însuşi Îşi va intinde Prezenţa peste noi precum un cort. (Apocalipsa 7:15). A început istoria locuindu-Şi slava printre noi, a continuat istoria locuind între noi, a venit să locuiască prin Duhul în noi, dar în viitorul fără timp, cînd lumea se va sfîrşi, pe cînd vom intra în bucuria Stăpînului, va locui cu noi. Nu El la noi, ci noi la El. Aşa se încheie Sfintele şi Dumnezeieştile Scripturi:

Şi am auzit un glas tare, care ieşea din scaunul de domnie, şi zicea: ,,Iată cortul lui Dumnezeu cu oamenii! El va locui cu ei, şi ei vor fi poporul Lui, şi Dumnezeu însuş va fi cu ei. El va fi Dumnezeul lor. (Apocalipsa 21:3)

Descoperirea scrisă se încheie cu o perspectivă fascinantă. Vom locui cu Dumnezeu, Îl vom vedea faţă către Faţă, va fi văzut de orice ochi şi nu se va mai ascunde. Nu ne vom prăbuşi din pricina sfinţeniei Lui devastatoare, nu ne vom putea ascunde de El şi nici nu vom dori absenţa Lui. Vom fi sus, cu El, acoperiţi de Slava Sa.

Pastor conf. univ. dr. Marius David Cruceru

Universitatea Emanuel din Oradea,

Biserica Creştină Baptistă Sfînta Treime din Aleşd