Sărbătoarea Crăciunului este foarte veche. În lumea antică, în Egipt, Babilon, Persia, India şi în alte ţări erau răspândite legende despre zilele de naştere ale diferiţilor zei. Aşa de pildă, în ziua de 25 decembrie, se sărbătorea ziua de naştere a zeului Mithra, divinitate adorată în vechea Persie, India şi, mai târziu, în partea estică a Imperiului roman. Era zeul purităţii, adevărului, al luminii cereşti, fiind supranumit "Soarele invincibil".

Mesopotamienii credeau în existenţa mai multor zei, dintre care cel mai important, care-i conducea şi-i apăra, era aşa numitul Marduk, care la sosirea iernii purta război cu forţele răului, susţinut de poporul mesopotamian prin sărbătoarea numită "Zagmuk", din ultimele 12 zile ale anului. Persienii şi babilonienii aveau o sărbătoare asemănătoare, numită "Sacaea". Grecii antici aveau o sărbătoare similară cu "Zagmuk-Sacaea", închinată zeului lor Kronos, care purta război cu Zeus şi titanii lui. Romanii îl sărbătoreau pe zeul Saturn prin "Saturnalii", care ţineau de la mijlocul lunii decembrie până la 1 ianuarie. Sărbătoarea includea carnavaluri pe străzi, mese festive, vizite la prieteni şi schimbarea de cadouri aducătoare de noroc. Romanii îşi împodobeau casele cu ghirlande din lauri şi brazi în care aprindeau lumânări, iar stăpânii şi sclavii erau egali. "Saturnaliile" romanilor erau o sărbătoare a bucuriei şi veseliei.
Creştinii, conform tradiţiilor religiilor popoarelor antice, au vrut ca naşterea lui Iisus, fiul lui Dumnezeu, fondatorul religiei creştine, să fie sărbătorită în ziua de 25 decembrie a fiecărui an. Dar, în iniţial, data acestei sărbători a fost stabilită pentru 6 ianuarie, când se prăznuia sărbătoarea primăverii la popoarele din Egipt, creştinii dându-i o triplă semnificaţie: arătarea, Naşterea lui Iisus şi Boboteaza. Ulterior, biserica creştină a hotărât să reducă numărul acestora la două sărbători: Naşterea lui Iisus şi Boboteaza. În anul 354 e.n., conducătorii creştinilor au hotărât în mod oficial ca sărbătoarea Naşterii lui Iisus să fie ziua de 25 decembrie, pentru a înlătura obiceiul sărbătoririi naşterii zeului Mithra, pe care o parte din noii creştini o mai sărbătorea.
De fapt, nici data de 25 decembrie nu corespunde cu ziua de naştere a lui Iisus, pentru că această zi nu era cunoscută de creştini. În Imperiul roman anii se numărau de la întemeirea Romei. În sec. al VI-lea e.n., călugărul Dionisus Exiguus cel Mic a stabilit că Iisus s-a născut, probabil, în luna decembrie a anului 753 de la întemeierea Romei, propunând un nou sistem cronologic, considerând anul 754 drept primul an al erei noi, numindu-l "Anno Domini" - Anul Domnului sau "Anno Salutis" - Anul salutar al Naşterii Mântuitorului. De atunci istoria lumii este datată după acest sistem cronologic nou în aşa numita "era noastră" sau "după Hristos", iar cele petrecute înaintea acestui an sunt cunoscute sub forma "înaintea erei noastre" sau "înainte de Hristos". Dar la acea dată - anul 754 - Iisus Hristos avea 7 ani, pentru că el se născuse în anul 7/6 î.e.n. (754 - 7 = 747; 753 - 6 = 747) la Betleem, unde Iosif şi Maria - mama lui - participaseră la censul fiscal al acestui an, ordonat de regele Irod cel Mare. Deci începutul erei noastre - creştine - nu corespunde cu anul naşterii lui Hristos, pentru că noi, astăzi, conform acestui an, ar trebui să fim în anul 2015 (2008 + 7 = 2015) de la naşterea lui Hristos.

"Crăciun" provine probabil de la cuvântul latin "creatio, creationis", care înseamnă creare, prin asimilare, naştere. Cuvântul Crăciun are formă diferită în fiecare limbă: Karacsony - la unguri, Noel - la francezi, Weihnachten la germani, Nascita jiorno - la italieni, Christmas - la englezi etc.