Sfântul Nicodim Aghioritul (sec. XVIII) ne-a lăsat o scriere fundamentală în ce privește lupta duhovnicească a credinciosului cu puterile întunericului, respectiv tactica diavolului în războiul de amăgire a oamenilor, intitulată „Războiul nevăzut”.

Lucrarea diavolului în lume se bazează dintru început pe manipulare și minciună, după cum citim în Evanghelia după Ioan, că diavolul dintru început a fost ucigător de oameni și tatăl minciunii (Ioan 8,44).  Primilor oameni înainte de căderea în păcatul primordial, diavolul le-a strecurat în suflet îndoiala, îndoiala în cuvântul lui Dumnezeu. La fel, în preajma Patimilor Domnului Iisus Hristos, i-a strecurat lui Iuda Iscarioteanul în suflet iubirea de arginți și gândul vânzării Învățătorului său. Duhul lui Iuda, din păcate, a însoțit istoria în curgerea veacurilor. Astăzi, în Joia Mare, oferim cititorilor un portret al lui Iuda caracteristic vremurilor actuale, în viziunea fostului mitropolit al Clujului, Bartolomeu Anania: „Din nefericire, Iuda nu e doar personajul unui anume moment istoric, ci și un personaj al istoriei de după el, multiplicat peste tot la scară planetară în ipostaza sărutării care acoperă trădarea. Printre noi cei care beneficiem de civilizație, de cultură, de progres științific, de libertate, de bunurile pământului și de harurile cerului, printre noi se instaurează, încetul cu încetul, un duh perfid care răstoarnă valorile și pervertește limbajul. Anormalul devine normal, viciul devine virtute, minciuna devine adevăr, furtul inteligent devine profesie onorabilă, sodomia se cheamă orientare sexuală comportamentală, cuvinte nobile precum prietenie, prieten, prietenă se degradează în conotații dubioase, pervertirea tineretului se intitulează program de sănătate anti-SIDA, destrămarea familiei se numește planificare familială, crimele ingineriei genetice se fac în numele vindecărilor miraculoase, prostituția se legitimează prin libertatea femeii de a face ce vrea cu propriul ei trup, proxenetismul se reclamă drept meditație transcendentală, sărăcia spiritului devine globalizare, invadarea unei țări se numește război preventiv, terorismul își reclamă valențe divine, înfeudarea economică  se numește credit bancar, pomana politică devine act de caritate și multe, multe altele. Iuda se plimbă nestingherit prin societate, prin istoria omenirii, dar și prin creștinătate. Isprava lui cea mai mare este că dintr-o singură Biserică a făcut mai multe, iar din mai multe a făcut o puzderie, și continuă să o facă prin ceea ce îi este propriu: lăcomie, invidie, orgoliu! Se adaptează ușor, și-a rafinat metodele, lucrează la lumina nopții și comunică prin unde herțiene. E un iscusit importator de religie, oferind-o concurențial pe piața bunurilor de consum. Altfel, e un ecumenist convins, când nu lucrează pe furiș, te invită la dialog frățesc. Dacă-l refuzi sau doar te aperi, te pomenești intolerant, conservator, fundamentalist, retrograd. Cunoaște bine Biblia, are studii universitare, vorbește limbi străine, el știe că Iuda cel vechi, Iuda Iscarioteanul, era unul dintre cei 12 care au ascultat și memorat învățătura lui Iisus. Dacă ar fi avut curăție și talent putea să scrie o Evanghelie tot atâta de bogată cât a lui Matei. A scris-o postum în cheia sărutării perverse. Iuda e un excelent teolog, la fel cum este și patronul său, diavolul din Carantania care îi oferea lui Iisus citate din Scriptură. Iuda e tot atâta de zelos printre ai săi, de vreme ce instinctul dezbinării îl mobilizează peste tot oriunde s-ar afla. Partenerul trebuie mai întâi sedus, dominat și numai după aceea nimicit. Iuda își abordează semenul cu grația cobrei, care, întâlnind o viperă în junglă, o invită la un dans aerian, fascinant, amețitor, pe durata căruia își calculează cu precizie secunda mușcăturii mortale. Iuda e un maestru al crimei perfecte”.

 Aceste reflecții ale mitropolitului Bartolomeu al Clujului sunt pentru unii dintre contemporanii noștri provocatoare, incomode și de neacceptat. Trăim vremuri în care libertinajul moral a devenit o normalitate pentru mulți oameni. Nădăjduim că situația dramatică prin care trece omenirea la acest moment să-i facă pe mulți mai receptivi la cuvintele marelui mitropolit. Astfel poate vom înțelege mai ușor faptul că Pământul ne-a dat de ani buni semnale că Umanitatea a luat-o razna de multă vreme. Din păcate, goana după plăceri a omului de rând, lăcomia marilor puteri economice ale Lumii, scoaterea lui Dumnezeu din viața noastră, indiferentismul majorității oamenilor în ce privește poluarea Planetei ne-au adus în pragul distrugerii. Nici cea mai recentă catastrofă a pârjolirii Australiei nu ne-a trezit la realitate!

Jurnalistul Alex Dima nota pe pagina sa de Facebook următoarele cuvinte la momentul declanșării epidemiei de Covid 19: „«Lumea asta va fi trezită de o dramă uriașă, de un dezastru! Altceva nu ne mai mișcă!». Asta mi-a spus, acum mulți ani, un călugăr într-un vârf de munte. M-am gândit de multe ori la vorbele lui, mai ales atunci când filmam munți de gunoaie, râuri poluate, păduri tăiate și oameni prin spitale mizerabile, fără medicamente. Confortul în care am trait până acum a dus la indiferență, iar indiferența la nepăsare. Asta am devenit. Nepăsători…  Un alt călugăr îmi zicea  «să lăsăm timpului timp». Adică, să nu ne mai agităm întruna, să nu mai alergăm haotic după nimic. Să mai stăm olecuță și să ne mai facem timp și pentru noi. Pentru sufletul și mintea noastră… Ar trebui să ne trezim!… Ar trebui să înțelegem că putem pierde totul într-o clipă…Și poate n-ar strica să vă rugați…”.  Am reprodus aceste cuvinte ale jurnalistului Alex Dima  pentru a întregi reflecțiile mitropolitului Bartolomeu pentru cei care sunt mai sceptici la cuvintele oamenilor Bisericii. Ar trebui să avem grijă ca în sufletele noastre să nu prindă teren mentalitatea lui Iuda!

Preot Ion Alexandru MIZGAN