În căutarea liniştii Adventului, în această lume în forfotă, mă cuprinde deodată esenţa cuvintelor lui Elihu, cel mai tânăr dintre prietenii lui Iov: "Căci sînt plin de cuvinte, duhul mă constrînge înăuntrul meu". (Iov, 32,18.)

În aceste zile de aşteptare a venirii Fiului Domnului unii dintre noi fac inventarul anului ce a trecut, alţii îşi fac planuri pentru anul ce vine, discută şi umblă neobosiţi. Noi, preoţii, ne căutăm liniştea, evlavia Sărbătorii ce ne aşteaptă. De această dată, însă, nu mă simt plin de cuvinte cum se simte Elihu, aşa cum m-am simţit şi eu cândva. Nu pentru că gândurile Adventului şi ale Crăciunului s-ar fi împuţinat în sufletul meu, ci mai mult pentru că mă întreb dacă enoriaşii mei oare sunt în aşteptarea vorbelor mele? Oare Fraţii mei mai au urechi pentru a-mi asculta confesiunea sau se aşteaptă doar la serviciile religioase? În frământările mele numai cuvintele lui Elihu îmi aduc linişte. El nu se îndoieşte că cel care aduce cuvântul Domnului, cel care nu are îndoială că prin el Domnul va vorbi, acela va găsi ascultare. El mă linişteşte, că indiferent de câţi suntem ascultaţi, noi trebuie să ducem mesajul sfânt ce ne-a fost dat pentru a-l purta cu credibilitate şi autoritate profetică, deoarece aşa cum Elihu ne reaminteşte: "Duhul lui Dumnezeu m-a făcut şi suflarea celui Atotputernic mi-a dat viaţă" (Iov, 33,4). Suntem trimişi pe această lume nu doar pentru a fi printre cei buni, ci pentru ca la îndemnul Sufletului să fim oricând gata a sluji. Să consolăm, dacă e nevoie, să împărţim pâinea, să ne bucurăm sau să plângem, să ne căutăm aproapele întotdeauna privind la Domnul nostru. În noaptea întunecată şi gălăgioasă a îndoielilor să ne fie slujba în Christos prilej de bucurie şi pentru alţii, pentru ca Crăciunul să-şi reverse speranţa şi dragostea şi asupra vieţii noastre de toate zilele anului.
Bunul Dumnezeu, prin fiul Lui, Christos, să ne binecuvânteze Crăciunul şi noul an.