"Aceasta este ziua pe care a făcut-o Domnul,
Să ne bucurăm şi să ne veselim în ea!" (Ps 117, 24)

 

Prea Cucernici Confraţi în Preoţie!
Fraţi şi Surori în Domnul Isus!

Mesajul pascal exprimat în aceste câteva cuvinte ale psalmistului ne invită să privim spre misterul central al credinţei noastre, pentru a fi pătrunşi de acea bucurie, care provine din biruinţa lui Isus Cristos asupra morţii. După ce în post şi rugăciune am parcurs o perioadă de pregătire pentru sărbătorirea Învierii Domnului, iată că din nou Dumnezeu ne oferă acest timp de har, care este timpul biruinţei, al speranţei şi al vieţii înnoite.

Despre aceasta ne relatează şi Scriptura, atunci când ne prezintă evenimentele din dimineaţa primei zile a săptămânii. A fost dimineaţa evenimentelor neprevăzute, atunci când femeile îngândurate şi întristate se grăbeau spre mormântul lui Isus, pentru a săvârşi acolo cele obişnuite şi a unge trupul lui Isus cu uleiuri şi mirodenii. Pe acest drum al lor spre mormânt, femeile nu au avut cum să intuiască ceea ce peste puţin timp urmau să descopere la faţa locului. Purtând în inima lor durerea morţii lui Isus, ele doar se întrebau: "Cine ne va da la o parte piatra de la intrarea mormântului?" (Mc. 16, 3). În această situaţie, simţindu-se nepuntincioase faţă de greutatea pietrei care acoperea intrarea în mormânt şi care le închidea calea spre Isus, drumul le părea şi mai dificil. Piatra însă nu au găsit-o la locul ei, relatează Scriptura. S-a întâmplat ceea ce ele nici nu şi-au putut închipui. Cineva mai puternic decât ele le-a luat-o înainte, a deschis mormântul şi le-a deschis astfel calea spre Isus.

Această experienţă a femeilor în dimineaţa primei zile a săptămânii a devenit fundamentul credinţei noastre. Prin Isus Cristos, pe care "ei l-au răstignit, atârnându-l pe cruce, dar Dumnezeu l-a înviat a treia zi" (F 10 39), ni s-a dezvăluit iubirea şi îndurarea lui Dumnezeu, care a nimicit povara păcatului şi a răutăţii din noi, pentru a ne deschide tuturor calea spre adevărata viaţă. Prin învierea Domnului Isus Cristos, Dumnezeu vine în întâmpinarea noastră, chemându-ne mereu spre această viaţă înnoită din care cu toţii putem avea parte.

Un artist foarte inspirat (Caspar David Friedrich) prezintă acest moment din dimineaţa Sfintelor Paşti într-o manieră pe cât de profesională pe atât de impresionantă. În lucrarea artistului, trei femei parcurg împreună un drum. Femeile sunt prezentate pe drumul lor cu spatele spre privitor, aflându-se într-o pădure deasă şi întunecoasă, îndreptându-se spre marginea pădurii, unde strălucea o lumină deosebită şi tot crescândă. Aceste femei au fost atât de fermecate de această lumină, încât nu s-au lăsat doborâte de obstacolele din calea lor, ci mergeau spre lumină. Nu au simţit nici oboseala, căci lumina era mai puternică decât întunericul, iar această lumină le oferea siguranţa şi calea de a cunoaşte frumuseţea lumii din afara pădurii.

Sărbătoarea Sfintelor Paşti ne aduce şi astăzi mesajul adevăratei vieţi. Acest mesaj ne poate risipi frământările şi temerile care ne tot încearcă, mişcând din noi acele poveri şi pietre grele care ne tot apasă, aducându-ne astfel speranţa şi certitudinea unei vieţi într-o lume a binecuvântării şi a darului lui Dumnezeu. Sfintele Paşti este sărbătoarea biruinţei, căci Mielul de Paşti a nimicit puterea păcatului. Lumina Învierii a risipit întunericul. Viaţa s-a arătat mai puternică decât moartea, copleşindu-i astfel pe toţi cei care nu rămân pironiţi în tristeţea lor în jurul Crucii sau uitaţi în jelirea celui Răstignit, ci se deschid în faţa minunii Sfintelor Paşti. Mesajul Sărbătorii Pascale ne cheamă tocmai la o astfel de ridicare, atunci când, în ciuda lipsei de speranţă, noi vrem să sperăm, în slăbiciunea noastră noi vrem să fim puternici şi în mijlocul atâtor încercări noi vrem să propovăduim valoarea vieţii şi frumuseţea acesteia.

Prea Cucernici Confraţi!
Iubiţi credincioşi!

Prin învierea Sa din morţi, Cristos a biruit moartea pentru totdeuna. Prin credinţa noastră ne dăruieşte puterea înnoitoare a acestei Învieri. Din acest motiv, Sfintele Paşti este sărbătoarea înnoirii, ca un dar al lui Dumnezeu, "după cum Cristos a înviat din morţi prin măreţia Tatălui, tot aşa să trăim şi noi într-o viaţă nouă" (R 6, 4).

Să facem, aşadar, pasul decisiv spre Cristos: să ne bucurăm din inimă şi să ne veselim pentru ziua măreaţă a Domnului. În spiritul înnoirii pascale "cugetaţi la cele de sus, nu la cele de pe pământ. Căci voi aţi murit, iar viaţa voastră este ascunsă cu Cristos în Dumnezeu". (Col 3,2-3).

O astfel de bucurie curată şi încurajatoare doresc tuturor cu ocazia Sfintelor Paşti. Învierea Domnului să devină astfel tuturor izvor de binecuvântare şi viaţă înnoită în Cristos.
Cristos a înviat! Adevărat a înviat!
Oradea, 2009, Sfintele Paşti

† Böcskei László,