Patriarhul Iustin Moisescu s-a născut la data de 5 martie 1910, în satul Cândeşti (judeţul Argeş), fiind al patrulea patriarh al Bisericii Ortodoxe Române (1977-1986 . Se înscrie la studii la Seminarul orfanilor de război din Câmpulung-Muscel (1922-1930). Termină Seminarul Teologic din Câmpulung-Muscel ca premiant. E ales de patriarhul Miron Cristea dintre absolvenţii tuturor Seminariilor din anul acela, 1930, şi trimis cu o bursă să-şi facă licenţa în Teologie la Universitatea din Atena. În anul 1934 se întoarce licenţiat cu "arista" („magna cum laudae").

Patriarhul Miron Cristea, urmărindu-i destinul, la recomandarea Universităţii din Atena şi a Ambasadei române din Grecia, l-a trimis pe tânărul licenţiat de la Atena să-şi continue studiile de specializare la Facultatea de Teologie romano-catolică din Strasbourg (Franţa), pentru încă doi ani (1934-1936), de unde, cu materialul pentru teza de doctorat, s-a întors încă o dată în anul 1936 la Facultatea de Teologie din Atena, unde a obţinut doctoratul, în anul 1937, cu teza: "Evagrie din Pont. Viaţa, scrierile şi învăţătura", premiată de Academia de Ştiinţe din Atena. Susţine examene de echivalare la Facultatea de Teologie din Bucureşti.
În anul 1940 este numit ca profesor agregat. În anul 1942, este numit, prin concurs, ca profesor titular de Exegeza Noului Testament la Facultatea de Teologie din Cernăuţi-Suceava. În anul 1946 este transferat ca profesor la aceeaşi catedră la Facultatea de Teologie din Bucureşti, apoi din anul 1948 la Institutul Teologic Universitar din Bucureşti.

Mitropolit al Ardealului

A urmat apoi o altă serie de ascensiuni, dupa o cotitură pentru mulţi imprevizibilă la vremea aceea, dar în cea mai bună tradiţie a unor precedente nu numai bizantine, ci şi apusene şi chiar romaneşti, mai ales ardelene, precum un Fotie devenit patriarh de Constantinopol din general, un Ambrozie devenit episcop de Milan din guvernator civil, un Nicolae Bălan devenit din profesor mitropolit al Ardealului etc. La 23 februarie 1956, episcopul-vicar patriarhal Teoctist Arăpaşu îl hirotoneşte ca diacon; a doua zi, celălalt episcop-vicar patriarhal, Antim Nica, îl hirotoneşte preot, iar a patra zi, la 26 februarie 1956, Adunarea Naţională Bisericească, potrivit Statutului constituită în Colegiul electoral, îl alege arhiepiscop al Sibiului şi mitropolit al Ardealului, în locul marelui predecesor trecut la Domnul, Nicolae Bălan. Şi-a rezervat apoi zece zile de meditaţie, înainte de a cere ca Domnul să-i deschidă braţele parinteşti, şi să-l primească în rândurile monahilor de la Mânăstirea Cernica, la 8 martie 1956. Ales deja mitropolit, la 15 martie 1956 patriarhul Justinian, mitropolituI Firmilian al Olteniei şi episcopul Nicolae Colan al Clujului îl vor hirotoni arhiereu, şi i se va încredinţa de îndată cârja lui Şaguna, la 18 martie 1956, în Catedrala Mitropolitană din Sibiu. În scurtă trecere prin Sibiu a înfiinţat în locul decedatei "Reviste teologice" (1947), revista teologică "Mitropolia Ardealului" (nr. 1-2, în septembrie-octombrie 1956). Înainte de alegerea ca mitropolit al Ardealului, într-o lungă şi substanţială cuvântare, bine chibzuindu-şi cuvintele, patriarhul Justinian îl caracteriza aşa în faţa Colegiului electoral pe cel ce trebuia ales: „Va trebui să trimitem acolo pe cel mai bun dintre clericii de astăzi ai Bisericii noastre, o personalitate viguros conturată, cu aleasă pregătire teologică, temeinic orientată în toate problemele pe care le ridică lumea noastră contemporană", căci „la vremuri noi, ne trebuie oameni noi".

Mitropolit al Moldovei şi Sucevei

Mitropolitul Iustin păstoreşte o scurtă perioadă ca mitropolit al Ardealului. La 10 ianuarie 1957 este ales mitropolit al Moldovei şi Sucevei, iar peste trei zile e instalat pe scaunul cinstit odinioară de Dosoftei, Varlaam, Veniamin Costachi, pentru a nu-i pomeni decât pe aceştia, pentru că şirul celor mari de la Iaşi e prea mare, ca să poată fi pomenit acum în întregime.
Acasă, în Moldova, concomitent cu numeroasele călătorii şi griji externe a iniţiat cu haruri de arhitect înnăscut, transformarea radicală a Centrului Mitropolitan dintr-o suită de magherniţe într-un centru modern, pe măsura epocii noastre. Înzestrat de asemenea cu un neaşteptat spirit practic, a construit în plin comunism trei mari clădiri la Centrul eparhial (două corpuri administrative şi un cămin preoţesc), peste 70 de biserici şi capele noi, 52 de case parohiale, 5 sedii de protopopiat. A înfiinţat 10 muzee de artă bisericească, obţinând fonduri de la Stat şi cheltuind bani dăruiţi de credincioşi. De asemenea, a restaurat, integral sau parţial, peste 20 de mănăstiri şi schituri: Putna, Suceviţa, Moldoviţa, Voronet, Arbore, Humor, Slatina, Dobrovăţ, Cetăţuia, Râşca, Neamţ, Sihăstria, Secu, Bistriţa, Văratec.


Patriarh al Bisericii Ortodoxe Române

La 12 iunie 1977 este ales ca arhiepiscop al Bucureştilor, mitropolit al Ungrovlahiei şi patriarh al Bisericii Ortodoxe Române, fiind înscăunat în Catedrala Patriarhală din Bucureşti la 19 iunie 1977, păstorind ca patriarh până la moarte. A trecut la cele veşnice la data de 31 iulie 1986, în Bucureşti, fiind înmormântat în Catedrala Patriarhală. În calitate de patriarh, a acordat o atenţie deosebită activităţii editoriale. A iniţiat marea colecţie intitulată "Părinţi şi scriitori bisericeşti", proiectată în 90 de volume, precum şi colecţia "Arta creştină în România", în 6 volume. S-a tipărit o nouă ediţie sinodală a Sf. Scripturi (1982), o nouă ediţie a Noului Testament (1979), manuale pentru învăţământul teologic superior şi pentru seminariile teologice, teze de doctorat, cărţi de cult. Şi-au continuat apariţia revistele centrale bisericeşti şi cele mitropolitane, ca şi buletinele, comunităţilor ortodoxe române de peste hotare. Prin bogata sa activitate cărturărească, ecumenică şi pastorală, patriarhul Iustin îşi înscrie numele în rândul ierarhilor de mare prestigiu ai întregii Ortodoxii.
A contribuit la restaurarea marilor noastre monumente bisericeşti, reluându-şi la Bucureşti vechea osteneală de la Iaşi, din Moldova şi Bucovina. Stau mărturie mănăstirile: Curtea de Argeş, Cheia, Zamfira, Viforâta, Dealu, Cernica, Pasărea, Tigăneşti, Caldăruşani, Sfântul Spiridon Nou, Sfântul Gheorghe şi însăşi Catedrala patriarhală, şi altele.