Noaptea de Înviere i-a scos pe orădeni din case. În centrul orașului grupurile de oameni au început să se adune în jurul orei 23.30. Vârstnici, tineri, familii cu copii, cu toții au traversat Piața Unirii pentru a lua lumină de la Biserica cu Lună.

Muzica de la unul din Pub-urile din Pasajul Vulturul Negru se combina cu zgomotul metalic și regulat al clopotului. Tineri erau în ambele locuri, și în pasaj, și în fața Bisericii cu Lună. Oamenii își cumpărau lumânări și se așezau tăcuți, cu ele în mâini, în fața Bisericii. La 23.55 s-a auzit un zgomot strident și s-a oprit difuzorul prin care se transmitea slujba în afara lăcașului de cult, iar în Biserică toate luminile s-au stins. Din mulțime s-a auzit „s-a ars siguranța”, urmat de un „ce sistem de rahat”, spus cu năduf. Spre bucuria tuturor, în 2-3 minute boxa a pornit și în biserică s-a făcut lumină. La ora 12.00, un sobor de preoți a ieșit din încăpere și a început să împartă lumină. Prima a fost o doamnă în palton care se așezase „strategic”, în partea dreaptă a ușii de la intrare. Clopotele au început să bată mai repede. Cei mai mulți dintre oameni nu s-au înghesuit. Au așteptat tăcuți să ajungă lumina și la ei. Apoi, preoții, urmați de orădeni, au pornit în jurul Bisericii cu Lună.

Oamenii care au plecat mai devreme și, cu lumânări în mâini, au trecut prin Piața Unirii, l-au auzit, probabil, de la unul din Pub-urile zgomotoase, pe Tataee de la Bug Mafia, așa cum nu l-au mai auzit niciodată: cu background de clopote de biserică.      

Sărbătoarea Paştilor, celebrată în acest an de ortodocşi pe 5 mai, marchează miracolul Învierii Domnului, iar actele de purificare din Săptămâna Luminată readuc echilibrul şi armonia creştinilor. Paştile este cea mai veche şi cea mai importantă sărbătoare creştină, fiind celebrată încă din epoca apostolică.

Sfântul Apostol Pavel a fost primul care a raportat sărbătoarea Pessah, a evreilor, la Iisus Hristos şi i-a îndemnat pe creştini să-l omagieze pe Mântuitor: „Iată Hristos, Paştile nostru, S-a jertfit pentru noi; să prăznuim, deci, nu cu aluatul cel vechi, nici cu aluatul răutăţii şi al vicleşugului, ci cu azimile curăţiei şi ale adevărului” (I Corinteni V, 7-8).

Denumirea de Paşti a fost iniţial aplicată de primii creştini la comemorarea anuală a Cinei celei de Taină, care avea loc în seara de 13 Nisan (ziua a 13-a a lunii Nisan din calendarul evreiesc - prima lună din an, conform Torah) şi consta dintr-o masă rituală. Această celebrare se substituia vechii mese pascale evreieşti, care marca sărbătoarea azimilor (pâiniţe din făină şi apă, care se mănâncă numai la sărbători).

În primele veacuri ale Creştinătăţii, sărbătoarea s-a numit Paştile Crucii şi Paştile Învierii. Cu timpul, însă, înţelesul cuvântului Paşti/ Paște s-a restrâns numai la sărbătoarea Învierii.

Serbarea Paştilor se prelungeşte aproape o săptămână, în lăcaşurile de cult având loc zilnic Sfânta Liturghie. De la Paşti şi până la Rusalii erau interzise mătăniile în biserici şi posturile, ajunările. Ortodoxia a păstrat importanţa teologică a misterului pascal din vechea biserică creştină. Sărbătoarea Paştelui rămâne centrul cultului ortodox, fiind urmată de cea a naşterii Domnului. Naşterea cu trup şi Învierea ca Dumnezeu a lui Iisus Hristos reprezintă cei doi poli ai dragostei divine faţă de oameni.