Fiul preotului Zaharia şi al Elisabetei, Ioan Botezătorul s-a născut în localitatea Orini, fiind supranumit Înaintemergătorul pentru că a anunţat şi pregătit venirea Mântuitorului. Mărturiile păstrate până în zilele noastre arată că preotul Zaharia şi soţia lui, Elisabeta, ajunseseră la bătrâneţe şi nu au avut copii.

La poporul evreu, acest fapt era considerat ca un mare blestem din partea lui Dumnezeu. Preoţii spun că în vremea împăratului Irod, în timpul săptămânii când era de rând la templu, Zaharia a intrat să tămâieze. Pe când tot poporul era afară şi se ruga, i s-a arătat îngerul Domnului stând de-a dreapta altarului tămâierii. Acesta l-a înştiinţat că i-au fost ascultate rugăciunile şi că Dumnezeu le va da un copil, căruia trebuie să-i pună numele Ioan (în ebraică, Iohanan înseamnă Dumnezeu s-a miliostivit - n.r.). Pentru că a fost neîncrezător în vestea adusă de Arhanghelul Gavriil, Zaharia a rămas mut până în ziua în care s-au împlinit acestea. Când a crescut, Ioan a plecat să trăiască în deşert, unde se hrănea cu miere sălbatică şi lăcuste şi se îmbrăca cu haine din păr de cămilă.

Sânzienele sau Drăgaica
În aceeaşi zi, în tradiţia populară se sărbătoresc Sânzienele sau Drăgaica. Această sărbătoare populară este legată de cultul recoltei, al vegetaţiei şi al fecundităţii şi păstrează în ea, ca toată tradiţia românească, un amestec fascinant de creştinism, păgânism şi vrăjitorie. În ziua de Sânziene sau în ajunul ei, oamenii culeg flori de sânziene cu care împodobesc porţile, ferestrele, streşinile caselor, deoarece se crede că ele apără de agresiunea zânelor rele şi a duhurilor necurate. Fetele fug pe deal sau la munte, culeg şi împletesc cununi pentru fiecare membru al familiei, se întorc cu ele în sat şi le azvârlă pe casă, ca să vadă ce le rezervă viitorul. Dacă se anină de acoperiş, fata urmează să se mărite curând, dacă nu, o nenorocire se va abate asupra membrului familiei pentru care s-a împletit cununa.