Sfântul Andrei a fost unul dintre cei 12 apostoli ai Domnului, fiind fratele lui Simon Petru. Originari dintr-o familie de pescari, din Betsaida, aşezare pe malul apusean al lacului Ghenizaret, cei doi fraţi au fost ucenicii Sf. Ioan Botezătorul. Potrivit celor relatate de diferiţi istorici şi martori ai acelor vremuri, Sfântul Andrei a fost primul propovăduitor al Evangheliei la geto-daci, în teritoriile dintre Dunăre şi Marea Neagră, dar şi în teritoriile de dincolo de Prut. Tradiţii şi obiceiuri Ziua Sfântului Andrei se cheamă şi Ziua Lupului sau Gădinetul Şchiop. Se credea, iar la sate se crede şi acum, că în ziua de 30 noiembrie, lupul devine mai sprinten şi reuşeşte să îşi îndoaie gâtul ţeapăn, astfel că nimic nu mai poate scăpa din calea lui. De aici şi credinţa că în ziua de 30 noiembrie lupul îşi vede coada. În această zi, vitele erau păzite cu străşnicie ca să nu le atace lupii. În primejdie, de Sfântul Andrei se află şi oamenii, motiv pentru care la sate mai există tradiţia ca în 30 noiembrie să nu se pornească la drum. Se mai spune că în noaptea de 30 noiembrie, Sfântul Andrei împarte prada adunată de lupi fiecăruia dintre aceştia în parte, astfel încât să ajungă până în primăvară. Ca să îşi apere gospodaria, la munte se păstrează tradiţia ca oamenii să pună usturoi la poartă. Tot în 30 noiembrie nu se mătură, nu se face pomană şi nu se dă nimic cu împrumut. La miezul nopţii, de Sfântul Andrei, se spune că se deschid cerurile, iar animalele vorbesc. Se mai spune că acei care aud animalele vorbind vor muri. În tradiţia poporului român, în noaptea de Sfântul Andrei ies strigoii. Noaptea Sfântului Andrei este importantă şi pentru vrăji şi farmece. Sfântul Andrei mai este socotit şi început al iernii, motiv pentru care i se mai spune "Andrei de Iarnă". Peste 5000 de bihoreni poartă numele Sfântului Andrei Numele Andrei este de origine grecească, înseamnă bărbătesc şi se pare că a fost destul de răspândit printre evreii din sec. II - III î.Hr. Socotind că nu are nici măcar dreptul de a fi răstignit pe o cruce obişnuită, Sfântul Andrei a fost urcat pe o cruce în formă de X, de unde şi numele de Crucea Sfântului Andrei. Anul morţii lui Andrei nu este însă cunoscut. După unii istorici, el ar fi murit între 44-46, în timpul persecuţiilor lui Nero, iar după alţii, mult mai târziu. Sfântul Andrei a început să fie prăznuit de biserică încă din secolul II, în ziua de 30 noiembrie. După mai multe strămutări, moaştele sale au ajuns în catedrala din Amalfi, Italia, unde sunt şi acum. În urma unei hotărâri a Vaticanului, capul Sfântului Andrei a fost trimis Bisericii Ortodoxe din Grecia. În Biserica Ortodoxă din România, Sfântul Andrei a intrat oficial ceva mai târziu. Astfel, de abia în şedinţa Sfântului Sinod din 13 ianuarie 1994 s-a hotărât ca ziua de 30 noiembrie să fie însemnată în calendarul ortodox cu o cruce roşie. În România, numele de Andrei este unul dintre cele mai răspândite. Spre exemplu, în judeţul Bihor trăiesc în acest moment 5.200 de persoane de sex masculin care poartă prenumele Andrei, respectiv 4.852 femei cu prenumele Andreea sau Andrea. Acestora li se adaugă 2.198 de persoane cu prenumele Andr?s. Nu trebuie uitate nici persoanele care au numele de familie Andrei. Astfel, în judeţul Bihor sunt înregistrate în datele Serviciului de Evidenţă Informatizată a Persoanei 1.910 persoane cu numele de familie Andrei, 1.215 persoane cu numele de familie Andras şi 1.416 persoane cu numele Andrasi. În Bihor mai există şi alte nume de familie derivate de la Andrei, cum ar fi Andreescu, Andr?si, Andries, Andreica, Andrejka, Andrica, Andrisa şi altele.