Ziua de 21 decembrie 1989 a fost cea în care Revoluţia începută la Timişoara a cuprins şi Cluj-Napoca. Muncitorii de la CUG au pornit pe jos spre centru, alăturându-li-se alte persoane. În Piaţa Libertăţii, la Astoria şi la Fabrica de Bere, militarii au tras, momentele fiind surprinse în fotografii.

Ziua de 21 decembrie 1989 a marcat începutul Revoluţiei şi la Cluj-Napoca, aproape imediat după discursul de la Bucureşti al lui Nicolae Ceauşescu, întrerupt de huiduielile mulţimii adunate la mitingul organizat de PCR în faţa sediului Comitetului Central. În jurul orei 14.00, pe platforma industrială a oraşului, muncitorii care au ieşit din schimbul întâi de la Combinatul de Utilaj Greu (CUG) s-au adunat în faţa întreprinderii, iar lor li s-au alăturat cei care ar fi urmat să intre în schimbul al doilea. Sute de oameni s-au încolonat şi au pornit pe jos spre centrul oraşului.

Punctul fierbinte al Revoluţiei de la Cluj-Napoca a fost, însă, Piaţa Libertăţii (acum Piaţa Unirii), unde întreruperea discursului lui Nicolae Ceauşescu a fost întâmpinată, aproape de ora 13.00, de scriitorii clujeni, de la geamul Asociaţiei Scriitorilor şi al revistei Tribuna, cu scandarea "Victorie", iar ulterior, în jurul orei 15.00, grupul de 10-15 persoane, condus de actorul Călin Nemeş, a constituit catalizatorul revoltei. Acesta s-a adresat trecătorilor din piaţă şi le-a cerut să se solidarizeze cu timişorenii, strigând "Timişoara, Timişoara", iar la apariţia militarilor şi-a desfăcut haina şi s-a îndreptat spre aceştia. Apoi, militarii au început să tragă, atunci fiind înregistraţi primii morţi şi răniţi ai Revoluţiei clujene, printre răniţi fiind şi Călin Nemeş.

 

"Copiii mei, de ce vreți să trageți în noi?"

Printre manifestanţii care au ajuns în acea zi în Piaţa Libertăţii se afla şi Mircea Machek, care avea atunci 22 de ani şi era angajat la o întreprindere mecanică. Tânărul era la curent cu evenimentele de la Timişoara şi îi spusese soţiei că, dacă şi la Cluj va fi vreo manifestaţie, el va fi prezent, indiferent de consecinţe. În 21 decembrie, soţia sa era în spital, iar el, având liber de la serviciu, şi-a dus fetiţa de cinci luni la socri şi a plecat spre centrul oraşului. În zona centrală a văzut prima maşină de Armată şi primul pluton de soldaţi, iar când a ajuns în Piaţa Libertăţii a vrut să se îndrepte, alături de alţi manifestanţi, spre librăria Universității, fiind opriţi de un cordon de militari aşezaţi pe trei-patru rânduri, dintr-un trotuar în celălalt. Machek îşi aminteşte că în piaţă era un container metalic de marfă şi, împreună cu alţi tineri, a început să bată în el, în ritmul scandărilor "Jos Ceaușescu", "Jos comunismul", "Libertate", "Criminalii".

"La un moment dat, am început să cântăm Hora Unirii, eu am inițiat Hora Unirii. Am cântat și am dansat în fața trupelor, după aceea am încercat să ne apropiem și să dialogăm cu ei, să le spunem că suntem prieteni, că nu pot să tragă în noi, că sunt semeni de-ai noștri, și ei suferă, și noi am suferit. Un lucru care m-a șocat și m-a marcat a fost când am văzut o doamnă în vârstă, cu o crenguță de brad în fața soldaților. Nu știu ce s-a mai întâmplat cu ea. Spunea «Copiii mei, de ce vreți să trageți în noi?»", spune el.

Mircea Machek a observat că o parte dintre soldaţi nu aveau petlițe la gulerul hainei militare, nici însemne de armă, ca să îşi poată da seama de la ce armă provin, dar şi că printre ei erau şi persoane mai în vârstă. La un moment dat, un ofițer s-a apropiat de comandantul plutonului şi i-a şoptit ceva la ureche, după care militarii şi-au armat puştile mitralieră.

"Din instinct, automat, m-am întors și nu știu cum am ajuns efectiv pe trotuar în fața anticariatului. Așa am ținut eu minte din Armată, să mă arunc cu călcâiele înspre cei care trag, că așa trebuie, și așa am ajuns. Am stat acolo și urmăream cum se trage. S-a tras absolut în toate direcțiile, s-a tras la nivel, s-a tras în sus, peste clădire. Se trăgea cu trasoare și se vedeau cum ricoșează gloanțele din asfalt", povesteşte Machek.

Când s-a ridicat, vrând să se scuture de praf, a văzut că avea sânge pe mâini, fiind împuşcat în zona şoldului drept. S-a dus singur, pe jos, spre Clinica de Chirurgie, iar acolo a rugat o asistentă să îl ducă la un medic. "Nu mai țin minte numele medicului, dar mi-a zis că nu poate să îmi acorde primul ajutor pentru că nu a primit nicio indicație în acest sens. Până la urmă, un medic arab de acolo, care o trata pe soția mea, m-a dus la un prieten al lui, tot arab, care era la chirurgie la urgență și am stat pe scaun, am fost cusut pe scaun, pansat și cusut pe scaun. Când am intrat înăuntru, nu cred că ar vrea nimeni să vadă ce am văzut eu, am văzut morți pe jos, puși pe hol", rememorează bărbatul.

De teama unor repercusiuni din partea Securităţii, la spital a spus că se numeşte Adrian Popescu, dar şi-a dat adresa, iar ulterior, când a avut nevoie de concediu medical la serviciu, a recunoscut că a fost împuşcat în Piaţa Libertăţii. Nici după 25 de ani nu ştie însă cine a tras.

"Ceea ce nu pot uita a fost faptul că au tras fără somaţie și fără foc de avertisment. În acele momente nu mi-a fost frică, poate a fost și nebunia tinereții. După ce militarii au terminat de tras, piaţa s-a golit de oameni şi am rămas numai noi, răniţii şi morţii", adaugă Machek.

 

Autorul fotografiilor cu represiunea

Primele fotografii ale evenimentelor din Piaţa Libertăţii din 21 decembrie 1989 îi aparţin lui Răzvan Rotta, pe atunci asistent universitar la Politehnica din Cluj-Napoca. Pentru că era pasionat de fotografie şi avea mai mult timp liber, îşi scosese un certificat de "mic meseriaş", care îi dădea dreptul să facă fotografii pentru albume şcolare. Într-un bloc vecin din cartierul Gheorgheni unde locuia, îşi încropise un laborator foto. Aflase de la Europa Liberă ce se întâmpla în Ungaria, în fostul RDG, apoi la Timișoara, dar recunoaşte că nu a visat că va cădea comunismul. În 21 decembrie 1989 era acasă, urmărind la televizor mitingul întrerupt al lui Ceauşescu, iar fiica sa, Sorana, care avea 22 de ani, a mers cu două prietene în centrul oraşului. "A spus că merge să facă revoluție. Iar soția mea i-a spus «Du-te, dar să nu începi tu prima»", îşi aminteşte fotograful.

Dupa-amiaza, el a plecat cu soţia sa să îşi caute fiica în centrul oraşului şi, din instinct, şi-a luat şi geanta cu aparatul foto, un Pentax K1000, japonez, manual, și un film alb negru cu 36 de poziții.

"În piaţă, lumea se mișca normal. Am văzut-o pe fiica noastră, ne-am reunit. Lumea se agita, dar trebuia o scânteie. Aceasta a fost în momentul în care au venit soldații, iar oamenii au început să strige, dar nu strigau «Jos Ceaușescu» sau «Jos comunismul», nu aveau curaj, ci «Libertate», «Timișoara». Am vrut să fac poze, mi-am scos aparatul. În fața mea era profesorul de matematică Horia Pedestru, coleg de generație. Se uita în ochii mei și striga și el. Am vrut să îl fotografiez, dar apoi m-am întrebat de ce să îl fotografiez, ce vor spune cei din jur, poate crede cineva că sunt de la Securitate și îmi strică aparatul foto. Mi-am pus aparatul înapoi în geantă și am strigat și eu cu ceilalți", povesteşte Rotta.

Când au apărut militarii pe latura de vest a Pieței Libertăţii, atenția oamenilor aflaţi pe trotuare s-a concentrat spre ei. Răzvan Rotta a început să facă poze, era mai în spate, iar din primele cadre se mai văd mașini care trec, traficul nefiind blocat. A surprins principalele momente ale evenimentelor din piaţă, cu actorul Călin Nemeş care se îndrepta cu pieptul gol spre soldaţii înarmaţi, cu primii morţi seceraţi de gloanţe, răsfiraţi pe asfalt. A făcut poze şi din spatele unui gard viu.

"Am fotografiat până s-a terminat filmul, 36 de poziții, 12 erau deja făcute, au rămas 24. Dintre ele, trei erau mișcate tare, așa că au ieșit 21 de poze de la Revoluție, făcute în ziua de 21 decembrie 1989", punctează Rotta.

El îşi aminteşte că era îmbrăcat cu un fâș cu două fețe, iar după ce a făcut pozele a întors haina pe cealaltă față, şi-a ascuns aparatul în sân şi a plecat cu soţia şi fiica lui acasă, după care a developat fotografiile în laborator. A scos trei rânduri de poze, din care două le-a ascuns împreună cu filmul. Ulterior, fiica sa, implicată în distribuirea ajutoarelor din străinătate, a cunoscut doi tineri care au convins-o să le dea şapte poze, iar aceştia au plecat în Franța, la o agenție de presă, pentru a le vinde. Astfel, fotografiile sale au fost vândute către Paris Match, Sunday Times și publicații din SUA, Olanda, Japonia, sub semnătura acestora.

"Dintre pozele făcute la Revoluția română, ale mele sunt cele mai fierbinți, adică vezi oameni în picioare, vezi cum cad la pământ și îi vezi morți", consideră Rotta, ale cărui fotografii au fost tipărite, în martie 1990, într-o broșură care a fost vândută pe stradă, iar în presă au fost publicate mai târziu. De altfel, el a fost chemat ca martor de anchetatorii care au investigat Revoluția de la Cluj-Napoca.

"Marea luptă se dădea atunci pe tema cine a tras, Armata sau Securitatea, pentru că dădeau vina unii pe alții. Pe cei de la Miliție și Securitate, zic că i-am salvat într-un fel, pentru că erau cei blamați și unii și arestați. Am primit un certificat de revoluționar, dar nu l-am folosit niciodată, nu bonusuri, nu pensie, nimic", spune Rotta, în prezent om de afaceri.

 

Studentul fotograf

Un alt fotograf care a surprins momente dramatice în Piața Libertății, în 21 decembrie 1989, a fost George Mureșan, pe atunci student în ultimul an la Arte Plastice. Îi plăcea și fotografia și își cumpărase de la un profesor un aparat foto Praktica, de producție germană.

"În 21 decembrie eram în Piaţa Mărăşti, vindeam felicitări de Crăciun, şi am văzut grupuri de bărbaţi hotărâţi, venind din zona industrială, de la CUG. Am văzut şi TAB-urile Armatei şi mi-am dat seama că se întâmplă ceva", povesteşte el. Nu avea aparatul foto la el, aşa că s-a dus acasă să îl ia, spunându-i soţiei că, pur şi simplu, nu poate să stea acasă, chiar dacă îi era teamă, chiar dacă era posibil să nu se mai întoarcă. A luat apoi un troleibuz spre centru, ajungând până la magazinul Sora, cu aparatul foto ascuns sub geacă. Ajuns apoi în Piața Libertății, în zona Bisericii Sfântul Mihail, s-a ascuns după un chioşc metalic, iar când a început să se tragă în manifestanți a făcut mai multe fotografii. Unii manifestanţi au crezut că e de la Securitate şi se temea că va fi linşat, dar cineva care îl cunoştea le-a spus celorlaţi că este student şi a fost lăsat în pace. Mureșan avea în aparatul foto un film nou, marcă englezească, dar nu reușise să regleze distanţa, claritatea, astfel că nu toate fotografiile au ieșit foarte clare. După ce a făcut poze în Piaţa Libertăţii, s-a îndreptat spre alte zone din oraș, spre Piaţa Mihai Viteazu, unde erau militari şi TAB-uri, şi cartierul Mărăşti. A developat apoi filmul, în format mare, şi a dat câteva poze unui ziar, însă pe toate le ţine ca pe o amintire. Acum, pozele din 21 decembrie 1989 sunt postate pe blogul său - 24 de poziții în total.

"Nu am fost să îmi scot certificat de revoluţionar, nu m-a interesat. Am fost împăcat sufleteşte că am fost la Revoluţie, am vrut doar să fiu părtaș la evenimente. A fost un vânt al schimbării şi m-am bucurat că am luat parte. Am fost martor ocular al Revoluţiei şi am avut satisfacţia să fiu acolo", afirmă George Mureșan, care acum este administrator al unei fundaţii caritabile. În afara Pieţei Libertăţii, în Cluj-Napoca s-a tras şi la Fabrica de Bere, în zona fostului Hotel Astoria şi în Piaţa Mărăşti. În acea zi au murit în Cluj 26 de persoane, iar alte câteva zeci au fost rănite.