Mănăstirea Prislop din județul Hunedoara este cunoscută în toată țara datorită unuia dintre părinții ortodoxiei românești, Arsenie Boca. Nu există în țară un astfel de așezământ monahal în care pelerinajul la un mormânt să fie permanent, în fiecare zi a săptămânii, cum este cel a părintelui Arsenie Boca.

Împreună cu un grup eterogen ca vârstă și ocupații (de la tineri elevi, la pensionari) am săvârșit acest pelerinaj, într-o zi de marți, în speranța unei mai mici afluențe de pelerini. Realitatea, însă, ne-a dovedit contrariul. În prejma mănăstirii toate locurile de parcare pentru autoturisme și autocare erau ocupate în jurul orei 11.00, când  grupul nostru a sosit la mănăstire. O coloană imensă de pelerini, înșirați pe cca 1 km își așteptau răbdători rândul pentru a reuși să sărute crucea de pe mormântul cuviosului părinte, să rostească o rugăciune și să pună pe mormânt un buchet de flori. Am urmat și noi ritualul așteptării, care a durat circa două ore, timp în care ne-am rostit rugăciunile, suportând cu stoicism soarele dogoritor. În apropiere de  mormântul părintelui Arsenie Boca, ne-a întâmpinat, pe o suprafață de 50 mp, „o mare de flori", buchete de crini albi, ce dădeau aspect de gingășie și măreție, ce impuneau respect și pioșenie. De asemenea, ne-a impresionat simplitatea mormântului și crucea din lemn, mărturii a vieții simple petrecută în credință și rugăciune de părintele Boca. Aceste elemente le întâlnim pe toate mormintele din acest cimitir, unde, alături de părintele Boca, își dorm somnul de veci măicuțe ce au slujit în acest sfânt locaș.  Mulți dintre cei ce vin să se roage cunosc puține fapte din viața ascetică și intens spirituală trăită de „Sfântul Ardealului, Omul lui Dumnezeu", cum a fost supranumit Părintele Arsenie Boca. Părinte ieromonah, teolog și artist plastic, devenit stareț al Mănăstirii Brâncoveanu din Sâmbăta de Sus, dotat cu puteri extrasenzoriale, cunoscător al gândurilor, a dat sfaturi duhovnicești, păstorind o mulțime de suflete. Încă din anul 1940, la Mănăstirea Sâmbăta de Sus, a declanșat ceea ce s-a numit „mișcarea de reînviere duhovnicească" despre care Nichifor Crainic spunea: „Ce vreme înălțătoare, când toată țara lui Avram Iancu se mișca în pelerinaj, cântând cu zăpada până la piept, spre Sâmbăta de Sus, ctitoria voievodului martir Constantin Brâncoveanu". Popularitatea sa de Mare duhovnic, puternica sa personalitate, nu au fost pe placul autorităților comuniste, fiind hărțuit de Securitate și închis la Brașov, Jilava, București, Timișoara, Oradea și dus la canal. A fost remarcat și apreciat de părintele Cleopa și părintele Dumitru Stăniloaie, care îl numește „ctitor de frunte al Filocaliei Românești". Arsenie Boca s-a remarcat în scrieri teologice fiind unul dintre autorii traducerii Filocaliei. Talentul artistic a fost remarcat de specialiști care i-au încredințat pictarea scenei care îl reprezintă pe Mihai Viteazu de la Atheneul Român. A pictat timp de 16 ani (1968-1984) Biserica de la Drăgănescu. A decedat în anul 1989 şi înmormântat, după dorința sa, la Mănăstirea Prislop, fiind socotit al treilea ctitor al acestui așezământ monahal, care devine un important loc de pelerinaj din țară, la mormântul unui Sfânt, necanonizat încă. În fiecare an, pe 28 noiembrie, ziua decesului său, sunt estimați 30-40 de mii de pelerini.