La Zilele oraşului Ștei

De la Drăgăneşti, grupul cenacliştilor s-a deplasat la Ștei unde a fost întâmpinat cum se cuvine de către minunatul edil şef, inimosul primar Iulian Balaj, organizator principal al Zilelor oraşului Ștei. La ceremonia de depunere de flori la bustul folcloristului, poetului şi profesorului Miron Pompiliu, prietenul de la Iaşi al lui Eminescu, delegaţia Cenaclului Baroului a depus o coroniţă de flori şi a pozat ca amintire în anul Centenarului Marii Uniri. Bustul poetului şi folcloristului Miron Pompiliu (pseudonim literar pentru Moise Popovici) se înalţă pe locul soclului unde adăsta până în 22 decembrie 1989 un bust mai mic  al lui Petru Groza. Bustul de piatră al demnitarului comunist a fost înlăturat pentru a face loc unui bust mai masiv şi mai bine realizat în bronz al fiului Șteiului, odrasla preotului ortodox Nicolae Popovici și al Anei (n. Popa). Miron Pompiliu a urmat școala primară în satul natal, apoi cursurile școlii germane din Băița, iar cursurile liceale le-a urmat la Beiuș și Oradea. Bacalaureatul l-a luat la Beiuș în 1866 cu prima cum eminentia. După bacalaureat s-a înscris la Facultatea de Drept din Pesta. În anul 1867 este ales membru de onoare al Societății de lectură din Oradea pentru merite publicistice deosebite. În anul 1868 este nevoit să fugă la București (deoarece a refuzat să se înroleze în armata austro-ungară), unde devine student al Facultății de Litere. La București a fost membru al societății Orientul, unde-l va cunoaște pe Mihai Eminescu și redactor la Albina Pindului. Din anul 1869 se mută la Iași, unde devine licențiat al Facultății de litere în anul 1873, iar apoi a fost timp de doi ani secretar al Universității de unde a fost destituit la 1 martie 1876, ca urmare a înlocuirii lui Titu Maiorescu din funcția de ministru al instrucțiunii publice și al culturii. Ca şi  Eminescu, fiul Șteiului, Miron Pompiliu a debutat cu prima sa poezie în Familia nr. 2 din 15/27 ianuarie 1866 și care se intitula Ghicitura. La a doua poezie, Ecouri și suspine, apărută în nr. 18 din 25 iunie/7 iulie 1866, Iosif Vulcan i-a făcut o prezentare generoasă: „Atragem atențiunea onor public asupra acestui talent frumos carele acuma pășește întâia oară în publicitate”.

 În toamna anului 1874 Miron Pompiliu împarte aceeași odaie cu Mihai Eminescu și Ioan Slavici, la Școala Normală Trei Ierarhi, condusă la acea vreme de Samson Bodnărescu. Din anul 1869 devine unul dintre cei mai activi și mai statornici membri ai Societăţii literare Junimea din Iași, şteianul nostru este prezent la ședințele săptămânale, la prelecțiunile populare și publică şi în paginile Convorbirilor literare. Se crede că din culegerile de folclor bihorean s-a inspirat Mihai Eminescu atunci când a scris poemul Ce te legeni, codrule, întrucât o variantă din partea Șteiului, culeasă de Miron Pompiliu, are titlul Ce te legeni, bradule…

De la Șteiul ospitalier prin domnul primar Iulian Balaj drumul nostru a continuat, fireşte, în sus, mai departe, pe firul Crişului Negru, la Vaşcău, la locul unde s-a înălţat cândva căsuţa marelui poet Alexandru Andriţoiu, redactorul şef al revistei Familia, din perioada 1965-1989. Aici, poetul Nicolae Brânda, membru al USR, filiala Cluj-Napoca şi cetăţean de onoare al Beiuşului a evocat amintiri dragi cu autorul vestitului poem „Vioara din Cremona”. (Va urma)  

Cronicar