Anul acesta, ritualicul pelerinaj poetic iniţiat de Cenaclul literar Barbu Ştefănescu Delavrancea al Baroului Bihor a avut punctul de pornire chiar de la bustul autorului piesei istorice Apus de soare, aflată în apropierea clădirii Baroului.

 

E drept, Delavrancea nu a fost bihorean, dar statuia oratorului avocat şi dramaturg Delavrancea a inspirat numele Cenaclului literar al avocaţilor bihoreni. Un bust greu observabil publicului, aşa cum stă el ascuns, sub un copac neîngrijit care, credem, ar necesita o toaletare decentă din partea edililor noştri. După depunerea unei coroane de flori, întregul grup s-a deplasat la Băile Felix spre a-i prelua pe scriitorul şi jurnalistul Ivan Lungu din Israel şi pe soţia sa, care au ţinut, alături de scriitorul George Roca din Australia să participle la această a cincea ediţie jubiliară. La bustul naşului poetic al lui Eminescu din Holod, Iosif Vulcan, s-a adus cuvenitul prinos de recunoştinţă pentru marele român care a creat şi susţinut revista FAMILIA pe spezele şi strădania sa şi care a scris în ediţia revistei de 25 februarie - 9 martie 1866 următoarele rânduri: ,,Cu bucurie deschidem coloanele foii noastre acestui june de numai l6 ani care, cu primele sale încercări, trimise nouă, ne-a surprins plăcut…”

Junele de numai 16 ani răspundea la numele de Mihail Eminovici, botezat îndată de bihoreanul Iosif Vulcan în Mihai Eminescu. Care, după mai multă vreme, după apariţia unor poezii publicate în revista FAMILIA din Oradea, avea să scrie lui Iosif Vulcan următoarele rânduri emoţionante:

"Mult stimate domnule şi amice, mulţumesc pentru onorariul trimis, cel dintâi pentru lucrări literare pe care l-am primit vreodată-n viaţă. (…) Te asigur că a fost pentru mine o rară mângâiere de a mă vedea remunerat dintr-un colţ atât de depărtat al României, din Oradea Mare, când în ţara mea proprie nu voi ajunge nicicând să însemnez ceva, excepţie făcând cercul restrâns al câtorva amici. Ş-apoi, să nu fiu pesimist?!".

 

De la Holod, microbuzul galben - ajuns deja aproape o legendă! - şi pe care scrie în continuare tot semnificativele cuvinte TRANSPORT COPII (poeţii sunt nişte copii?!) a ajuns la Beiuş, întregul grup fiind aşteptat de beiuşenii Paşcu şi Antiţa Balaci, profesorul  Teodor Rif, poetul Nicolae Brânda, membru al Uniunii Scriitorilor dinRomânia, notarul iluminat şi iubitor de cultură Iosif Tocoian, avocatul stagiar Theodor Balaci. Li s-au alăturat, rând pe rând, din microbuzul galben şi mult aşteptat Ivan Lungu şi soţia sa Stela,  din Israel, George Roca, din Australia, prof. univ. dr. Valentin Chifor, poetul   Alexandru Sfârlea, membru al Uniunii Scriitorilor din România, poetul Lucian Munteanu, acest arbiter elegantiarum al Bihorului, Voicu David, Mioriţa Săteanu, animatoare culturală, cetăţean de onoare al municipiului Oradea, Rozalia Barta de la Biblioteca Universităţii Oradea, poeta Mihaela Dindelegan, cantautorii Alexandrina şi Florian Chelu, ing. dipl. Cosma Sorin, poetul Aurel Horgoş, Popa Maria din Oradea. Aici  au vorbit despre personalitatea şi creaţia lui Gheorghe Pituţ, născut în satul Sălişte de Beiuş, poeţii Nicolae Brânda şi Paşcu Balaci, la care s-a adăugat prof. Teodor Rif. Din păcate, poetul nemurit în bronz la Beiuş de către sculptorul Gheorghe Adoc s-a stins din viaţă la numai 51 de ani (1 aprilie 1940 - 6 iunie 1991). Din creaţia lui, bogată în sonete superbe, Alexandrina şi tatăl ei, Florian Chelu, au interpretat un cântec emoţionant. De aici, întreaga delegaţie s-a deplasat la bustul poetului Mihai Eminescu, situat în faţa Liceului Nicolae Bolcaş. Aici notarul Tocoian Iosif (preşedintele asociaţiei Lioara din Beiuş, cu ajutorul căreia s-a ridicat piedestalul şi bustul Poetului Naţional) a depus o imensă coroană de flori, alături de familia Balaci. În continuare, Nicolae Brânda, rugat de cei prezenţi, a recitat uimitorul său poem dedicat lui Mihai Eminescu. L-au urmat Lucian Munteanu, Aurel Horgoş, David Voicu, Alexandru Sfârlea, Mihaela Dindelegan, iar pe urmă, George Roca, scriitorul care a mărturisit că de 37 de ani nu a mai fost martorul unei asemenea manifestări de suflet românesc şi că va face cunoscut, prin intermediul revistelor sale on line, ce se întâmplă în Bihor. De la Beiuş, delegaţia scriitorilor şi iubitorilor de cultură a poposit în faţa Şcolii ,,Viorel Horj” din Drăgăneşti şi au depus coroane de flori la bustul poetului Viorel Horj, unul dintre cei mai interesanţi creatori ai Bihorului, prozator evocator al lumii rurale de aici, mentor spiritual, care putea să recite ore în şir din creaţia marilor poeţi ai lumii, dar şi din creaţia poeţilor din Oradea.

De la Drăgăneşti, grupul de pelerini s-a deplasat la Vaşcău, unde a fost aşteptat de domnul Aurel Balaci, un sprijinitor al acţiunii noastre culturale şi un participant constant la periplul consacrat evocării poeţilor bihoreni. Aici, în faţa grădinii unde era ridicată altădată casa bătrânească a familiei Andriţoiu (dărâmată din pacate de fiul poetului, din Bucureşti!), dl. prof. univ. dr. Valentin Chifor a recitat o poezie a unui confrate poet din Bucureşti, dedicată lui Alexandru Andriţoiu.

După pomenirea poetului Andriţoiu, care a condus revista FAMILIA între 1965-1989, întregul grup s-a îndreptat cu mare grăbire spre Ştei, la bustul folcloristului, scriitorului junimist Miron Pompiliu, marele fiu al Șteiului, profesor la Iaşi şi prieten devotat al lui Mihai Eminescu. Aici delegaţia scriitorilor a fost invitată de către dl. primar Iulian Balaj să participe la festivităţile legate de Ziua Șteiului, mai ales că poetului Paşcu Balaci urma să i se decerneze titlul de Cetăţean de onoare al oraşului Ştei, pentru contribuţia adusă cunoaşterii Şteiului prin opera sa literară, şi anume prin cărţile de poezie: ,,Scrisorile secrete ale tovarăşului Ivan către iubita sa din Moscova”, ,,Cartea de uraniu” şi… ultima sa carte, intitulată ,,Zborul clandestin al unui rus îndrăgostit de la Ştei la Moscova şi retur”, pentru care a fost distins cu Marele Premiu la Festivalul internaţional de poezie de la Lancrăm-Sebeş, ediţia 2017. După cuvântul de Laudatio, adus fostului elev Paşcu Balaci de la secţia umanistă a Liceului ,,Samuil Vulcan” de către chiar dirigintele său, eminentul prof. de latină Teodor Rif, au ţinut să vorbească despre creaţia poetului şi scriitorii George Roca şi Ivan Lungu, la care s-a adăugat cu aplomb şi Mioriţa Săteanu, nelipsită de la manifestările literare ale cenaclului Baroului Bihor. Cantautorii Alexandrina şi Florian Chelu au urcat pe scena Casei de cultură pentru a cânta unul dintre cele mai emoţionante sonete ale lui Paşcu Balaci: Bătrânii mei părinţi se ţin de mână… 

 

La masa care a avut loc pentru toţi invitaţii la celebrul restaurant Ardealul din Ştei, unde altădată, pe vremea exploatarii zăcămintelor de uraniu, mâncau doar… sovieticii, scriitorii l-au primit cu bucurie pe primarul Iulian Balaj, care le-a mulţumit călduros pentru participare. S-au schimbat impresii, numere de telefon, adrese de e-mail, promisiuni etc., s-au dat şi s-au primit cărţi din partea scriitorilor prezenţi, iar proaspătul cetăţean de onoare al Şteiului, Paşcu Balaci (oraşul de unde a primit cartea de muncă în vara anului 1975 de la Secţia uşi, ferestre, mobilă), a acordat autografe pe râvnita sa carte - o oglindă a oraşului, a exploatării miniere şi a unei tulburătoare poveşti de dragoste între Ivan Ivanovici Ivanov şi iubita sa intangibilă Liudmila Groznîilanskaya, din Moscova.

 

De la Ştei, întreaga delegaţie (mai puţin familia Chelu, care a plecat la Oradea la o nuntă) a luat drumul satului natal al lui Paşcu Balaci, Şebiş, unde au admirat biserica veche a satului. Un sat arhetipal, cu o copilărie fericită, evocată de poet în rânduri ca acestea:

Ah, unde mi-i pruncia rară

Când mă trezeam s-alerg pe munte

Cu visul şiroind pe frunte

Din rana somnului hoinară

Când satul eu credeam că-i ţară

În care intri doar pe punte

Iar steaua serii e grăunte

Ţâşnit din stogul de secară

Când mă duceam cu tata-n zori

Pe-o uliţă scoborătoare

În câmp să căutăm comori

Şi mângâiam un pui de soare

Ascuns în cuibul lui din nori

Cât de bogat voi fi fost oare?... 

 

Oaspeţii obosiţi au fost apoi invitaţi la masă de generoasa gazdă Antiţa chiar la mesele aşternute sub căput, adică sub podul casei părinteşti a poetului. S-au recitat poezii, s-au pus la cale planuri mari din cuţite şi pahară, ca de obicei, iar poetul Alexandru Sfârlea a avut, în sfârşit, ocazia să cânte, spre delectarea tuturora.

 

A fost o zi deosebită, împletită cu plânset şoptit de ploaie rară şi cu surâsuri de soare. O zi în care am avut oaspeţi deosebiţi din Ţara Sfântă şi de la antipozi, taman din continentul cangurilor, Australia, dar şi din partea unui universitar respectat, prof. univ. dr. Valentin Chifor, care a fost adânc impresionat de iniţiativa acestui pelerinaj poetic intitulat PE CRIŞURI ÎN SUS. Binecuvântată să fie amintirea tuturor scriitorilor evocaţi şi care străjuiesc şi vor străjui în veci frumoasa Ţară a Beiuşului!

Cronicar