Duminică dimineața, 17 ianuarie a.c. un grup de orădeni ne întâlnim la statuia lui Eminescu  pentru a ne deplasa în comuna Apateu, Ungaria și a-l sărbători împreună cu localnicii români pe marele nostru poet, Mihai Eminescu.

De data aceasta nu sunt printre organizatori, am statut de invitat, așa că pot sta liniștit, voi observa dacă colegii mei au organizat bine sau nu acțiunea. Urcăm în autobuz, plouă mărunt, vizibilitate redusă o luăm la drum, dar în loc de Borș ne îndreptăm spre Episcopia și mă întreb dacă organizatorii nu au schimbat ruta spre Ucraina. Primesc imediat răspuns, un membru al delegației și-a uitat buletinul acasă. Revenim la traseu, trecem repede granița, Corul Veteranilor "Traian Moșoiu" ne alungă plictiseala stropilor de ploaie ce nu mai încetează, cântă și ne încântă, ajutat de două mari voci ale Bihorului, Maria Haiduc și Maria Matei. Ajungem repede la Apateu, oprim în dreptul bisericii încadrată în exterior de schele semn că este în renovare, intrăm imediat în biserica otodoxă, surpriză plăcută, înăuntru biserica era un adevărat lăcaș sfânt cu o pictură interioară atât de vie care te relaxează, trăiești simțăminte divine, ne întâmpină episcopul Siluan, preotul paroh Sabău și încă doi preoți.

 

Slujba de pomenire

Înainte de începerea slujbei apuc să discut cu câțiva români din Apateu, primul pe care îl întâlnesc îl cheamă Blaga, îl ascult cu atenție cum vorbește și îmi aduc aminte de copilărie, cu mulți ani în urmă cum vorbea bunica cu cuvinte maghiarizate. Îi spun că nu stă prea bine cu limba română, nu se supără, mai întreb și alți localnici care este cauza, îmi răspunde că stă la Tănear și că nu prea a avut cu cine să vorbească românește, dar și cei din localitate vorbesc la fel ca el, fiindcă la școală nu prea au învățat limba română, frații din România nu prea au sucuit (obișnuit) să-i viziteze prea des nici chiar rudele din România așa că și-au cam uitat limba. Începe slujba de duminică condusă de părintele  Siluan, Episcopul Eparhiei Ortodoxe Române din Ungaria împreună cu părintele paroh O. Sabău și alți preoți, slujbă conformă cu regulile și tradițiile bisericii noastre ortodoxe naționale, concomitent intră în acțiune Corul Veteranilor "Traian Moșoiu" dominat de departe de vocea de soprană a dnei Maria Matei, o voce aleasă, biserica vibrează de vocea ei de soprană, cu o înaltă încărcătură emoțională, te simți în altă lume, o adevărată hrană a sufletului ce îmi amintește imediat de România sopranelor ce domină lumea muzicală, iată măreția și strălucirea românească, într-un domeniu înalt al culturii universale. După slujba generală, începe slujba de pomenire dedicată marelui poet național Mihai Eminescu. Episcopul Siluan, bun orator al bisericii ne aduce aminte de opera măreață a marelui Eminescu, apoi corul continuă cu piese corale, cântece bisericești, doine. "Dor de Eminescu" interpretat de Maria Matei îmi aduce aminte de un mare român Aldea Teodorovici, plecat atât de tânăr dintre noi în urma unui accident suspect de mașină, apoi alte cântece: "Sara pe deal", "Somnoroase păsărele", "Pe lângă plopii fără soț" unde vocile strălucite ale dnei Maria Haiduc și Maria Matei ne creează o atmosferă cu adevărat eminesciană. Predica generală rostită de părintele Siluan  este plină de învățăminte, părintele ne-a amintit de minunile făcute de mântuitor, începând cu vindecarea leproșilor, dar și îndemnul mântuitorului la iubirea dăruită de Dumnezeu sufletului, credință statornică, valori fundamentale ale creștinismului ce reies din cartha fundamentală a lumii creștine Biblia, îndemnul părintelui de a stopa repetarea răului ce alterează conștiința, de a dispărea ura și dușmănia dintre oameni și mai ales să facem deosebire dintre bine și rău, încrederea în adevăr și dreptate.

Limba română în Ungaria

A urmat la cuvânt distinsa dnă prof.dr.Elena Chivari Moțoc evidențiind personalitatea marelui Eminescu ca simbol al spiritului românesc, așa cum îl caracteriza marele savant Nicolae Iorga. Doamna profesor îndeamnă să ne cinstim valorile naționale, în frunte cu Eminescu, care rămâne un mare spirit, un mare poet, poet național. Eminescu ne-a dat lecții de patriotism, scrierile lui sunt adevărate manuale de conștiință națională, a luptat împotriva corupției, zugrăvind ca nimeni altul strâmbătatea unor politicieni ai timpului. După slujbă gazdele ne-au servit cu cozonaci și un pahar de vin. Între timp mai întreb câțiva localnici de ce sunt cam puțini localnici la slujba din biserică. Îmi spune că în ultimii cincizeci de ani populația românească a scăzut de la circa 70% la 30% prin căsătorii mixte, plecări din localitate, dar nici frații din România nu au venit prea des să-i vadă și să-i încurajeze a-și folosi limba română. De abia în ultimii ani au fost vizitați mai des de frații din România și ne-au adus aminte că suntem români. Dacă vom sucui a merge mai des și a-i ajuta pe frații noștrii din Ungaria, vom putea auzi încă mulți ani graiul românesc în aceste localități românești din Ungaria. Dacă nu, limba română se va vorbi tot mai puțin, depărtarea de țară va crește. Acest fapt cumplit pentru comunitatea românească din Ungaria nu trebuie să se întâmple. În concluzie, în 17 ianuarie 2015 am asistat la o frumoasă sărbătoare românească în comuna Apateu, Ungaria, slujba, cântecele, întâlnirea cu românii din localitate ne-a produs multă bucurie, dar și teama viitorului pentru comunitatea de români pe cale de dispariție. Această frumoasă sărbătoare românească a fost pusă în scenă de: Producători - prof. Doina Bunea și ec. Ioan Chivari; Regia artistică - Prof.univ.dr.Cornel Durgheu. Au participat: un sobor de preoți în frunte cu părintele Siluan, Episcopul Eparhiei Ortodoxe Române din Ungaria; Corul Veteranilor „Traian Moșoiu"; solistele de muzică populară Maria Haiduc și Maria Matei; prof.dr.Elena Chivari Moțoc, inspector școlar; un grup de 40 de români din Oradea; români din localitatea Apateu; Asociația România Pro Europa.

 

Târg de vorbe

Înainte de a  ne despărți de localnici am depus câte o coroană de flori la statuia lui Eminescu și Șaguna din fața bisericii. Apoi am luat-o la drum spre casă. Prin geam printre picăturile de ploaie mă uitam la pusta maghiară, ogoarele de toamnă terminate, grâul un verde închis și pâlcuri de pădure dispuse asimetric cât vezi cu ochii, dând frumusețe câmpiei maghiare, cu ici colo o gingașă căprioară păscând în verdele grâu, în timp ce este atentă la pericolele din jur, dar și trebință a acestor perdele de protecție, protejând culturile și drumurile de înzăpezire. Pe când și la noi asemenea perdele de protecție? Deocamdată târg de vorbe. Consiliile județene, primăriile, direcțiile silvice, societatea civilă ar trebui într-un timp scurt să planteze perdele de păduri în jurul localităților, pe marginea  drumurilor naționale, județene, comunale, sătești. În Câmpia Română, în Bărăgan când "seceta ucide orice boare de vânt", nu găsești un copac a sta și a te feri de căldura lunii lui cuptor. Prin realizarea acestui program național în România cantitatea de oxigen ar crește considerabil spre binele nostru al tuturor, țara ar fi o Românie verde. Autorul acestor rânduri are baza morală de a cere aceste acțiuni de interes național pentru că în anii ʹ75, ʹ76, ʹ77 împreună cu Direcția Silvică am inițiat asemenea acțiuni concrete, iar în zilele noastre acele plantații sunt mândri codri de aramă ai județului. Un exemplu concret fiind liziera de pădure pe partea stângă a Băilor Felix, la o consfătuire în stațiune am propus ing.șef Belea Gheorghe de la Direcția Silvică plantarea acestei zone, a doua zi l-a chemat pe șeful Ocolului Silvic Oradea, ing. Dogaru care într-o perioadă scurtă a plantat arbori pe care îi vedem și azi. Acțiunea trebuia continuată pe întreg platoul spre Băile 1 Mai în anul următor, dar unele schimbări de cadre, din păcate, nu au mai urmărit programul de împădurire. Am mai avut și alte inițiative de acest fel, azi mă bucur să văd păduri falnice plantate la inițiativa mea, împreună cu silvicultori harnici precum Miklos Adalbert, fost șef Ocol Tinca. M-a preocupat, mă preocupă și mă va preocupa mereu mersul economiei naționale, în acest sens informez cititorii ziarului că am întocmit un "Program național de reindustrializare a României" pe care l-am înmânat primului ministru al României, Victor Ponta în luna mai 2014, program care are și un capitol separat de împăduriri și perdele de protecție plantate asimetric. Sper ca într-o bună zi această inițiativă de împădurire a României chiar să se întâmple. Haideți să trecem de la "târg de vorbe" la fapte.

A consemnat pentru dumneavoastră,

prof.Teodor DAVID