Predica de pe Muntele Fericirilor de lângă țărmul Mării Galileii se află în centrul Evangheliei după Marcu (capitolele 5-7) și sunt frumos expuse în Evanghelia după Matei (5: 1-12). Predica de pe Munte este partea cea mai luminoasă a cuvântărilor Mântuitorului nostru Iisus Hristos, ea cuprinde învățături despre iertare, bunătate, împăcare, dreptate, predica este un îndrumar de obținere a fericirii. Nu întâmplător predica începe cu un leitmotiv: Fericiți cei care …

Părintele Dumitru Stăniloaie, cu referire la aceste Fericiri cristice, scrie următoarele: Împărăția aceasta e a celor conștienți de sărăcia vieții pământești, a celor ce vor fi mângâiați pentru că au plâns de dorul ei și s-au străduit pentru ea, a celor blânzi, nu a celor dornici de putere, a celor care au flămânzit și însetat după dreptate, sau de toată bunătatea și curăția, a celor ce se vor împărtăși de mila desăvârșită a lui Dumnezeu pentru că au fost miloși și milostivi, a celor curați la inimă de patimi și de gânduri rele și viclene, care vor vedea sau vor simți prin această curăție și delicată sensibilitate pe Dumnezeu cu toată curăția Lui, a făcătorilor de pace, care prin aceasta vor chema fiii lui Dumnezeu, izvorâtorul a toată pacea și iubirea, a celor care au fost prigoniți, batjocoriți  pentru Dumnezeu și pentru aceste înalte valori umane spre care au năzuit, fără să răspundă răului cu rău (Pr. Dumitru Stăniloaie, Spiritualitate și comuniune în Liturghia Ortodoxă, editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, București, 2004, p. 289).

 Pășind spre biserică, avem surpriza de a vedea pe marginea aleilor plăci de marmură neagră pe care sunt înscrise în limba engleză și cu litere aurite învățăturile lui Iisus, dar și două plăci verticale precum coperțile unei cărți unde se pot desluși cuvintele în limba engleză: LET ANYONE WHO THIRST COME  TO ME AND DRINK WHOEVER BELIEVES IN ME AS SCRIPTURE SAYS RIVERS OF LIVING WATER FLOW FROM WITHIN ( Jn. 7:37), adică  DACĂ  ÎNSETEAZĂ CINEVA, SĂ VINĂ LA MINE ȘI SĂ BEA, PRECUM A ZIS SCRIPTURA: RÂURI DE APĂ VIE VOR CURGE  DIN PÂNTECELE LUI (Evanghelia după Ioan, 7:37).

În opinia autorului Ernest Renan, care a scris o carte admirabilă intitulată Viața lui Iisus, doctrina Mântuitorului pare să fi fost ebionismul pur, adică doctrina potrivit căreia numai cei săraci (ebionim) vor fi mântuiți și că va veni în lume domnia celor săraci. Judecând după ceea ce am văzut în biserica franciscană de pe Muntele Fericirilor, ești înclinat să crezi că autorul francez are dreptate.

Când noi, pelerinii bihoreni, am intrat înlăuntrul bisericii, am observat că pe ferestre sunt înscrise în limba latină divinele învățături ale lui Iisus, spuse de către El pe Muntele Fericirilor. Am regretat atunci mult lipsa magistrului meu Teodor Rif, de la Colegiul Național Samuil Vulcan din Beiuș, asprul profesor care ne-a învățat latinește illo tempore… Dacă ar fi fost alături de mine și de pelerinii din Țara Beiușului, am fi avut ocazia să citim și să traducem apoi împreună minunatele predici scurte, dar cu bătaie lungă în istoria umanității: BEATI PAUPERES SPIRITU QUONIAM IPSORUM EST REGNUM CAELORUM (Fericiți cei săraci cu duhul, că acelora este împărăția cerurilor), BEATI QUI LUGENT QUONIAM IPSI CONSOLABUNTUR (Fericiți cei ce plâng, că aceia se vor mângâia), BEATI MITES QUONIAM IPSI POSSIDEBUNT TERRAM (Fericiți cei blânzi, că aceia vor moșteni pământul), BEATI QUI ESURIUNT ET SITIUNT IUSTITIAM QUONIAM IPSI SATURABUNTUR (Fericiți cei ce flămânzesc și însetează de dreptate, că aceia se vor sătura), BEATI MISERICORDES QUIA IPSI MISERICORDIAM CONSEQUENTUR (Fericiți cei milostivi, că aceia se vor milui), BEATI MUNDO CORDE QUONIAM IPSI DEUM VIDEBUNT (Fericiți cei curați cu inima, că aceia vor vedea pe Dumnezeu), BEATI PACIFICI QUONIAM FILII DEI VOCABUNTUR (Fericiți făcătorii de pace, că aceia fiii lui Dumnezeu se vor chema), BEATI QUI PERSECUTIONEM PATIUNTUR PROPTER  IUSTITIAM QUONIAM IPSORUM EST REGNUM CAELORUM (Fericiți cei prigoniți pentru dreptate, că a acelora este împărăția cerurilor), BEATI ESTIS CUM MALEDIXERINT VOBIS ET PERSECUTI VOS FUERINT ET DIXERINT OMNE MALUM ADVERSUM VOS  MENTIENTES  PROPTER ME (Fericiți veți fi când vă vor ocărî și vă vor prigoni și vor zice tot cuvântul rău împotriva voastră, mințind, pentru Mine), GAUDETE ET EXULTATE QUONIAM MERCES VESTRA COPIOSA EST IN CAELIS, SIC ENIM PERSECUTI SUNT PROPHETAS QUI FUERUNT ANTE VOS (Bucurați-vă și vă veseliți, că plata voastră multă este în ceruri, că tot așa au persecutat și pe profeții care au fost înaintea voastră).

În tălmăcirea preoților noștri care ne însoțesc, aflăm înțelesurile adânci și tulburătoare ale acestor învățături, după cum urmează: Cei săraci cu duhul sunt oamenii modești, simpli, aceia care-și văd bârna din ochi înainte de a vedea paiul din ochii aproapelui, sunt oamenii aceia care se consideră pe sine foarte mărunți și insignifianți în comparație cu măreția, slava și imensa putere a lui Dumnezeu, cei care plâng în lumea noastră trecătoare ca florile câmpului se aseamănă Fiului lui Dumnezeu, care aproape niciodată nu a zâmbit, dar foarte adesea a plâns, din pricina neînțelegerii, a urii dintre oameni, a păcatelor și a întunecatelor patimi omenești, cei blânzi sunt pașnici, tăcuți, iubitori de oameni și răbdurii precum Iisus, care datorită blândeții Sale nemăsurate este numit în Scripturi ca fiind Mielul lui Dumnezeu. În contradicție vădită cu cei blânzi se află cei mândri, certăreți, nemulțumiți și mânioși, ei sunt potrivnici oamenilor  blânzi. Certăreții, revendicatorii, adesea grabnic câștigă, dar tot grabnic și pierd. Oamenii blânzi dobândesc ce doresc după un anumit timp, având credință în Bunul Dumnezeu. Tot așa, creștinii timpurii au fost prigoniți de stăpânirile păgâne și aproape nimiciți, dar astăzi creștinii au ajuns să stăpânească pământul întreg. Cei ce flămânzesc și însetează de dreptate sunt oamenii care nu pot răbda la nesfârșit nedreptatea din lume, iar ei vor avea privilegiul deosebit de a vedea dreptatea divină și biruința lui Iisus Hristos Cel Înviat, care va învinge toate puterile răului și inimile flămânzilor și însetaților de dreptate se vor umple de o adâncă mulțumire și bucurie, văzând triumful Bisericii prigonite pe vremuri. Regula creștinească este milă pentru milă, adică după cum ne purtăm noi cu fiii lui Dumnezeu, tot astfel se va purta și Dumnezeu Sfântul cu noi. Dar milostivirea dumnezeiască este infinit mai mare decât simpla milostivire a oamenilor. Milostivirea sau milosârdia în graiul vechi este o virtute îndoită: ea este și personală, dar și socială. Suntem milostivi și față de noi înșine, atunci când nu uităm de biet sufletul nostru și necesitatea absolută a mântuirii lui. Răzbunarea răutăcioasă, egoismul îngust, cruzimea animalică sunt marii vrăjmași ai milostivirii.

Inima curată se aseamănă cu un ochi de care avem mare trebuință ca să putem vedea și tălmăci bine cele dumnezeiești. Un proverb celebru al filosofului francez Blaise Pascal spune așa: Le coeur a ses raisons que la raison ne connaît pas (Inima își are rațiunile ei pe care rațiunea nu le cunoaște). Din inimă pornește iubirea, adesea irațională. Dar iubirea creștină pentru toți și toate se desăvârșește numai prin îndelungata lucrare a omului asupra lui însuși și prin harul lui Dumnezeu, iar inima omului se poate curăți de toate murdăriile păcatului, după cum putem afla din lectura operei Viețile sfinților, iar în viața pământească se știe că gândurile și dorințele rele întinează, robesc și orbesc inima omului.

Există o fericire a celor făcători de pace, de pacea atât de necesară vremurilor noastre, iar Hristos este numit Împăratul păcii. El a dăruit adânca și netulburata Sa pace ucenicilor Săi ca pe o armă invizibilă și infailibilă. Fiecare din noi putem să dăm ceea ce avem. Putem fi săraci, dar putem fi bogați în pace sufletească, pe care trebuie să le-o dăruim celorlalți prin exemplul vieții noastre. Pacea minții, a inimii și a voinței umane - o întreită pace în unitate - aceasta este adevărata pace dumnezeiască a sufletului. Un suflet tulburat, rău, răzbunător, necumpătat nu poate avea pace.

Să fii prigonit pentru dreptate înseamnă, înainte de toate,  a te asemăna cu Hristos Domnul și cu apostolii Săi. Hristos a fost prigonit în timpul vieții Sale, la fel au fost prigoniți ucenicii Săi pentru dreptatea care a mântuit lumea. Primul între apostoli, Sfântul Petru, a spus: „Căci este mai bine, dacă așa este voia lui Dumnezeu, să pătimiți, făcând cele bune decât făcând cele rele!” (I Petru III, 17).

 Iisus i-a prevenit pe ucenicii Săi că vor suferi, dar i-a întărit în credință, i-a convins că trebuie să rabde până la sfârșit, căci numai așa vor fi mântuiți, să aibă mereu credință și nădejde în El, căci numai El este Dreptul Judecător.

Concluzia  finală este  aceea de împărtășire a marii bucurii creștinești: Gaudete (bucurați-vă), că plata creștinilor adevărați este în ceruri, bucurați-vă chiar prin lacrimile voastre, prin pătimirea voastră, prin moartea voastră chiar, că așa au fost prigoniți și profeții de dinaintea voastră, spune Hristos ucenicilor Săi pe Muntele Fericirilor.

Constructorii bisericii au ținut să scrie pe un perete cuvintele în limba latină: LAUS TIBI CHRISTE, adică Laudă Ție, Hristoase! Iar pe pavajul de dinaintea intrării în biserică sunt înscrise cuvintele reprezentând virtuțile creștine, precum credința, dreptatea, înțelepciunea, bărbăția, cumpătarea, răbdarea, bunătatea și iertarea.

Am ieșit din biserica de pe Muntele Fericirilor cu un sentiment adânc de împlinire: dacă legile lui Moise au fost înscrise pe table dure de piatră, blândele predici ale lui Iisus Mântuitorul de pe Muntele Fericirilor au fost înscrise pe tablele inimilor noastre spre a le ține minte până la sfârșitul vieții.

 Va urma