În capitala Kareya a Sfântului Munte aflăm de la monahii athoniţi cele două mari atracţii religioase ale capitalei:  icoana făcătoare de minuni a  Maicii Domnului intitulată Axion estin ( Cuvine-se cu adevărat…) şi piatra pe care au fost executaţi mai mulţi călugări de către cruciaţii latini şi pe care se topeşte orice strat de zăpadă ar cădea din înalturi…

Părintele îndrumător vrea să ne răsplătească ascultarea de astă noapte cu o vizită de neuitat. De aceea nici nu am mai zăbovit prea mult în faţa clădirii care adăposteşte Parlamentul  Sfântului Munte. Călugărul din Bihor ne duce să vedem biserica Protaton înconjurată pe o latură de schele exterioare. Intrăm cu toţii în linişte şi ordine. Pe tronul din biserică, destinat după tipikon episcopului am avut şansa rară de a vedea cu propriii noştri ochi vestita icoană  Axion Estin, la care ne-am închinat pe rând cu evlavie şi cutremurare în suflet. Icoana se află în acest loc din anul 980. Este icoana cu una din cele mai  mari preţuiri, dacă nu cea mai adorată la greci. Ea este legată nu numai de o minune, dar şi de lupta pentru neatârnare a întregului neam elen. Aflăm aici că exact cu 2 ani în urmă, adică în luna octombrie 2012, icoana Axion Estin a fost transportată peste Marea Egee şi a constituit corolarul sărbătoririi centenarului eliberării marelui port Salonic (Thesaloniki) de sub dominaţia otomană. Icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului a pornit din Biserica Protaton din Kareya spre portul Dafni și mai apoi a fost întâmpinată cu mare fast la Tesalonic de către IPS Ieronim al Atenei și Antim de Tesalonic, de numeroși oficiali, primarul orașului, parlamentari și reprezentanți ai armatei. În prezența a mii de credincioși greci,  această mult aşteptată icoană a fost dusă în procesiune la Biserica Sf. M. Mc. Dimitrie, unde a fost expusă venerării tuturor credincioşilor... Tot într-o lună de octombrie,  dar cea a anului 1913, monahii athoniți de pe vremea aceea, după ce au săvârșit rugăciune cu priveghere (agrypnie) de toată noaptea, au redactat inspiraţi şi decişi Rezoluția „veșnicei și nedespărțitei uniri cu Mama Grecia”, decizie ce a fost semnată de egumenii și proestoșii mănăstirilor, după ce mai întâi au făcut câte trei metanii înaintea „celei mai renumite” icoane din Sfântul Munte și sărutând cu lacrimi pe Preacurata Stăpână și ocrotitoarea Muntelui cel Sfânt al Athosului. După acest moment înălţător de acum mai bine de un secol, documentul de unire al Sfântului Munte Athos cu Mama Grecia a fost transcris și ștampilat de Chinotită și de mănăstiri, după care un exemplar a fost trimis regelui Constantin, „urmașul pururea fericiților Împărați, întemeietorii Sfintelor Mănăstiri”, iar alte exemplare au fost trimise la Marea Biserică a lui Hristos din oraşul Constantinopol, precum şi la toate guvernele statelor ortodoxe și la membrii „Conferinței Ambasadorilor din Londra”.
O icoană politică? Da şi nu. Să nu uităm că aici, în apropierea Muntelui Athos s-a născut chiar Aristotel, care definea omul drept un animal politic (zoon politikon). Când batalioanele de greci înfruntau fără teamă pe fasciştii italieni ai lui Mussolini care încălcaseră teritoriul elen, eşaloanele elene purtau în faţă icoanele sfinte în cântările de adorare ale preoţilor. Iar italienii au fost înfrânţi, Hitler întârziind atacul asupra Rusiei, numai după ce a „pacificat” ţările ortodoxe Grecia şi Iugoslavia, iar această întârziere neprevăzută, i-a fost în cele din urmă, fatală. Istoria acestei icoane înregistrează un patos civic şi în anul 1931, în urma unei catastrofe în Asia Mică. Atunci vestita icoană „Axion Estin” a fost tipărită chiar și pe declarațiile oficiale ale împrumutului athonit din 1931 şi a unui neprețuit prinos oferit de mănăstiri, prin donarea celei mai mari părți ale metocurilor lor pentru ajutorarea celor săraci și a celor refugiați şi năpăstuiţi în urma catastrofei din Asia Mică. Mai târziu, în  anul 1963, la marea sărbătoare ortodoxă a împlinirii unui mileniu de viaţă monahală pe Sfântul Munte, cinstita icoană, în urma hotărârii Sfintei Chinotite și însoțită de mai mulți mitropoliți, politicieni și oficialități militare, a reprezentanților mănăstirilor, a slujitorilor Protaton-ului etc., a fost dusă la Atena, unde a fost primită cu onoruri deosebite, cu profundă evlavie și emoție. Mulțime de credincioși din capitală au avut astfel ocazia să se închine la cinstita și străvechea icoană, care pentru prima oară ieșea din sfântul ei leagăn… De altfel, icoana Maicii Domnului „Axion Estin” a ieșit foarte rar din Muntele Athos şi numai în cazuri cu totul speciale şi anume în anul despre care am pomenit 1963, apoi în anii 1985, 1987, 1999. În luna octombrie 2012, icoana a sosit pentru a doua oară la Tesalonic (unde a mai ajuns în 1985). Independent de momentele ei intense şi scurte de viaţă  politico-civică, icoana îşi trăieşte însă veşnicia monastică pe Sfântul Munte, tărâmul exclusiv al Fecioarei. În Biserica Protaton se săvârșesc zi și noapte slujbe și se continuă neîntrerupt paraclisele și rugăciunile monahilor către Icoana Născătoarei de Dumnezeu din  magica şi liniştita capitală Kareia. Nenumăraţi ortodocşi şi evlavioșii creștini din Grecia, dar și din străinătate trimit cu regularitate numele lor pentru a fi pomenite la liturghiile de aici de o mare putere.  Marele număr de închinători, care zilnic vin în Kareia, primesc cu recunoştinţă şi lacrimi de pocăinţă binecuvântarea celebrei icoane de la Protaton. Multe editări ale Memoriului care îi dezvăluie povestea și ale slujbei, mulțimea reproducerilor și, mai ales, minunata răspândire a cântării „Axion Estin” predată de îngerul Gavriil, întregul ei story desprins dintr-un basm cu totul real, consemnat  istoric, a făcut ca această icoană deosebită să fie cunoscută în întreaga lume. Dar care este povestea gingaşei şi, în acelaşi timp, puternicei icoane Axion Estin ?
Istoria  icoanei celei mai populare din Sfântul Munte şi poate chiar din întreaga Grecie a scris-o în anul 1548, Protosul Sfântului Munte, ieromonahul Serafim, un călugăr virtuos, înțelept, cu o mare cultură şi un adept al neagoniselii şi sărăciei eliberatorare. El a fost starețul Sfântului Dionisie din Olimp, în perioada când acesta trăia în Kareya și era legat printr-o prietenie dezinteresată şi exemplară cu cuviosul Teofil, Izvorâtorul de Mir, care în acea vreme se nevoia în Kapsala aflată în apropiere. A ajutat cu bani la înnoirea Chiliei Sfântului Teofil și a zidit din temelie pridvorul Protaton-ului. Această istorie stranie, dar minunată, despre iminenţa sfinţeniei în viaţa de zi cu zi a monahilor din Sfântul Munte a fost publicată pentru prima dată în Noul Martirologhion al Sfântului Nicodim Aghioritul, de unde s-a republicat de mai multe ori. Însemnătatea textului, acrivia lui în privința relatării episodului vizitei la chilie a Sfântului Arhanghel Gavriil și eleganța stilistic-monahicească a textului acestui Memoriu ne îndeamnă să îl reproducem întocmai aşa cum ne-a provenit el din vechime.

Povestea icoanei Axion Estin

Iată „A lui Serafim Protosul, Memoriul despre minunea care s-a săvârșit de Arhanghelul Gavriil în Sfântul Munte al Athonului; adică despre cântarea îngerească Axion Estin. Lângă Schitul Protaton-ului, care se află în Karyes, acolo aproape, pe moșia Sfintei Mănăstiri Pantocrator, este o vale mare, care are diferite chilii. În una din aceste chilii, închinată Adormirii Stăpânei noastre Născătoarei de Dumnezeu, locuiește un ieromonah bătrân și virtuos împreună cu un ucenic. Deoarece nu era obiceiul ca în fiecare Duminică să se facă priveghere în mai sus-amintitul Schit al Protaton-ului, într-o Sâmbătă seara, voind bătrânul să meargă la o priveghere, îi spune ucenicului său:
– Fiule, eu voi merge la priveghere, după obicei, iar tu rămâi la chilie și citește-ți după putere pravila ta.
Și astfel a plecat. Dar încă nu se înserase că, iată, bate cineva la ușa chiliei. Atunci fratele a mers în grabă și, deschizând ușa, vede un monah străin care, intrând, a rămas în chilie în acea noapte.
La vremea Utreniei sculându-se, au cântat amândoi Slujba. Când au ajuns la Ceea ce ești mai cinstită, monahul chiliei a cântat numai „Ceea ce ești mai cinstită decât Heruvimii…” până la sfârșit, adică obișnuita și vechea cântare a Sfântului Cosma, făcătorul de canoane. Însă acel monah străin, făcând un alt început al cântării, a cântat astfel: „Cuvine-se cu adevărat să te fericim pe tine, Născătoare de Dumnezeu, cea pururea fericită și preanevinovată și Maica Dumnezeului nostru”. Apoi a cântat și Ceea ce ești mai cinstită până la sfârșit. Auzind acestea monahul gazdă, s-a minunat și a spus părutului străin:
–Noi cântăm numai „Ceea ce ești mai cinstită”, iar de „Cuvine-se cu adevărat” niciodată nu am auzit, nici noi, nici cei de dinaintea noastră. Dar te rog, fă dragoste, și scrie-mi și mie această cântare, ca să o cânt și eu Preasfintei Născătoarei de Dumnezeu!
– Adu-mi cerneală și hârtie, ca s-o scriu, i-a spus monahul străin.
– Dar nu am nici cerneală, nici hârtie, i-a răspuns cel de casă.
– Atunci, adu-mi o lespede de piatră, i-a spus părutul străin.
Monahul alergând a aflat o lespede de piatră și i-a adus-o. Străinul luând-o, a scris pe ea cu degetul său cântarea mai sus-zisă: „Cuvine-se cu adevărat”. Și, – o, minune! – atât de adânc s-au întipărit literele în lespedea cea tare, de parcă ar fi fost scrise pe lut moale. Apoi îi spune fratelui:
– De astăzi înainte astfel să cântați și voi, și toți ortodocșii.
Și spunând acestea, s-a făcut nevăzut. Acela a fost Îngerul Domnului, trimis ca să ne descopere această cântare îngerească și Maicii lui Dumnezeu cuviincioasă. Dar, mai degrabă, a fost Arhanghelul Gavriil, așa cum s-a spus la început.
După ce starețul a venit de la priveghere și a intrat în chilie, ucenicul său a început să cânte Cuvine-se cu adevărat, așa cum îi poruncise Îngerul, după care i-a arătat starețului și lespedea de piatră cu versurile cântării încrustate în ea de către Înger. Starețul, auzind și văzând acestea, a rămas uimit de acest lucru minunat. Și luând amândoi acea lespede de piatră scrisă de Înger, au mers la Protaton și au arătat-o Protosului Sfântului Munte și celorlalți bătrâni ai Sinaxei obștești, povestindu-le toate cele întâmplate. Aceștia slăvind într-un glas pe Dumnezeu și mulțumind Stăpânei noastre, Născătoarea de Dumnezeu, pentru acest lucru minunat, au trimis degrabă piatra la Constantinopol, la Patriarh și la împărat, înștiințându-i prin scrisoare despre toată istoria acestui fapt minunat.
De atunci această cântare îngerească s-a răspândit în toată lumea, pentru a fi cântată Maicii lui Dumnezeu de către toți ortodocșii. Iar sfânta Icoană a Preasfintei Născătoarei de Dumnezeu, care se afla în biserica acelei Chilii, unde a avut loc minunea, a fost adusă de către Părinții Sfântului Munte în Biserica Protaton-ului. Și în ea se află până astăzi, așezată deasupra Tronului de sus, înlăuntrul Sfântului Altar, deoarece înaintea acestei icoane s-a cântat mai întâi de către Înger această cântare. Iar acea Chilie a primit numele de Axion Estin. Și valea, în care se află acea Chilie, se numește de către toți până astăzi „Adin” (așa a se cânta), pentru că aici s-a cântat mai întâi această cântare îngerească și Maicii lui Dumnezeu cuviincioasă.”
Sfântul Nicodim Aghioritul continuă în acelaşi nepreţuit Memoriu „Că această minune este foarte veche și că Îngerul care s-a arătat a fost Arhanghelul Gavriil, se arată și în Mineiele tipărite, în unsprezece zile ale lunii Iunie, astfel: „În această zi Soborul Arhanghelului Gavriil din Adin”. Datorită faptului că în unsprezece zile ale lui Iunie s-a săvârșit acest lucru minunat, părinții de atunci săvârșeau sobor și Liturghie în fiecare an, în valea mai sus-zisă, supranumită Adin, în amintirea minunii, cinstind și slăvind pe Arhanghelul Gavriil, care, de la început până la sfârșit, a fost dumnezeiescul lăudător al Născătoarei de Dumnezeu, precum și hrănitorul, slujitorul și bine-vestitorul ei cel aducător de bucurie. Astfel el a slujit și la descoperirea acestei cântări închinate Maicii lui Dumnezeu, ca singurul întru toate potrivit acestei slujiri. Și precum demult Dumnezeu, Stăpânul tuturor, a dat cele zece porunci evreilor scrise cu degetul Său pe două lespezi de piatră, tot astfel și acum mai-marele Îngerilor lui Dumnezeu a dat tuturor ortodocșilor cea mai dulce și mai iubită cântare a Maicii lui Dumnezeu, scrisă pe lespede de piatră cu degetul său îngeresc.„Vezi și cum s-a împlinit proorocia dumnezeiescului Gavriil, despre care a spus, că această cântare o vor cânta toți ortodocșii. Și atât de dorită s-a făcut tuturor ortodocșilor această cântare alcătuită de Înger, încât chiar și copii cei mici ai creștinilor, o știu și o cântă astăzi cu mare glas, cu mare bucurie a inimilor lor, spre slava Născătoarei de Dumnezeu, pentru ale cărei mijlociri să ne învrednicim de Împărăția Cerurilor.” Dar care a fost momentul istoric al acestei minuni  din Muntele Athos? Aflăm aici la biserica protaton că în Slujba tipărită a Icoanei „Axion Estin” se spune textual: „Prezenta minune s-a săvârșit în timpul împărăției lui Vasilie și Constantin, frați buni, numiți Porfirogeniți, fiii lui Romano cel Nou, în anul 980, patriarh fiind Nicolae IV Hrisovergos, în anul de la facerea lumii 6490. Însă anul acesta corespunde cu anul mântuirii 982, iar nu cu 980. Împărații care sunt pomeniți sunt Vasilie II Bulgaroctonul (976-1025) și Constantin VIII (1025-1028). În Memoriul din care am citat se mai spune că minunea a avut loc într-o zi de Duminică, iar în Mineiele vechi, Soborul Arhanghelului Gavriil din Adin este consemnat la 11 iunie. Deoarece, așa cum se vede, la 11 iunie s-a săvârșit această minune, atunci trebuie căutat la anul 982, când 11 iunie a căzut într-o zi de duminică. Deci, data ar fi, cu o mai mare certitudine în dumineca de 11 iunie a anului 982.
… Când am intrat în prima mânăstire din Grecia, preoţii din Oradea şi Bihor au cântat  cu însufleţire „ Cuvine-se cu adevărat…” Dar la momentul acela, deşi, noi, ceilalţi mireni din grup, eram profund emoţionaţi de efluviile divinei cântări bisericeşti, nu ştiam care este adevărata istorie a acestei sfinte şi adorate, atotputernice icoane… Merită să străbaţi  întreaga Eladă, de la Muntele Olimp până la cea mai sudică insulă grecescă, numai pentru a afla ce este cu această icoană de nepreţuit.