Părintele îndrumător ne conduce spre pangarul Schitului Prodromul unde, în sfârșit, ne putem cheltui leii noștri pe cărți, icoane, lumânări, lănțișoare și alte suveniruri. Nu este o încăpere prea mare, mi se pare chiar mai modestă decât alte pangare ale mânăstirilor pe unde am trecut, dar rafturile sunt garnisite de cărți bisericești în limba română, dar unele și în limba greacă.

 

Explorez rafturile, cu răbdare, rând pe rând și, în sfârșit, descopăr cartea cea mult căutată și din care s-a citit în microbus de către tinerii preoți înainte de a vizita mânăstirile. Ea are titlul Sfântul Munte Athos - Grădina Maicii Domnului, autor monah Pimen Vlad, apărută la Editura Axa din Botoșani, 2014. Dau de știre finului, avocat mediator Vasile Baba și celorlalți pelerini și ultimele exemplare care au mai rămas sunt cumpărate. Surpriza cea mai mare o avem când se descoperă și cartea Muntele Athos, Patria ortodoxiei, a lui George Becali. Câțiva pelerini strâmbă din nas la vederea acesteia, dar eu o cumpăr cu bucurie. Nu am venit eu până în Sfântul Munte Athos să fac nazuri la vederea unei cărți scrise de un compatriot! Condițiile grafice ale opului sunt deosebite, textele sunt scurte, lămuritoare, fără nicio emfază, fotografiile color realizate impecabil. La venirea noastră aici, am aflat despre ajutorul consistent acordat de  George Becali monahilor români din schit. Și ca un făcut, răsfoind cartea, aflu la pag. 169, la capitolul Anexe, scrisoarea de mulțumire adresată de starețul arhimandrit Atanasie Prodromitul acestui Maecena român religios:

Schitul românesc Prodromu

Sfântul Munte Athos

Domniei Sale,

Domnului George Becali,

Stimate Domnule George Becali,

Nădăjduim că rândurile pe care le-am așternut mai jos în lumina serii, aici în grădina cea aleasă a Maicii Domnului, să vă găsească într-o deplină sănătate.

Vă mulțumim din inimă pentru donația - în valoare de 227.000 euro - pe care ați acordat-o Schitului nostru, sosită într-un moment de maximă necesitate. Credem cu adevărat, că inspirația dumneavoastră este o minune și o adevărată alegere a Maicii lui Dumnezeu care nu ne-a părăsit niciodată, ci tocmai în cele mai grele momente și nesperate ne-a fost acoperământ și mijlocitoare. Cuvintele  sunt prea sărace, pentru a exprima mulțumirile noastre față de deschiderea și angajarea dumneavoastră în folosul umanitar a celor ce cu adevărat au nevoie. Regretăm însă de aceste clipe nedrepte prin care treceți. Pronia lui Dumnezeu a îngăduit aceasta, căci fără voia lui Dumnezeu, nimic nu se întâmplă, pentru că „în foc se lămurește aurul, iar oamenii cei plăcuți lui Dumnezeu în cuptorul smereniei”, astfel încât să intrăm curați în  împărăția lui Dumnezeu. Veselitoare va fi acea zi în care ni se vor descoperi locașurile cele gătite nouă în împărăția lui Dumnezeu, primind cununile pe care cu ale noastre mâini le-am împletit prin sudori, lupte, răbdarea nedreptăților și a necazurilor.

Rugăm pe Bunul Dumnezeu și pe Preasfânta Născătoare de Dumnezeu în slujbele pe care le săvârșim aici și a celor ce vor urma după noi, ca răsplata să vă fie veșnică în ceruri, iar aici, în această viață, nedreptatea ce vi se face, să se desfacă cât mai degrabă, arătându-vă sănătos, cu încredere deplină, pace sfântă, având binecuvântările noastre întru mulți și rodnici ani.

Cu mult respect,

Stareț Arhim. Atanasie Prodromitul

Opinia publică românească a luat la cunoștință despre faptul că monahii athoniți s-au rugat pentru marele binefăcător al Schitului Prodromul. Nu numai pe teritoriul Sfântului Munte, dar și aici în România, unde mai mai mulţi călugări de la muntele Athos au venit, să se roage pentru el, dar chiar și pentru a merge la Gigi Becali la penitenciarul Rahova. Spre surpriza mea, dau la paginile imediat următoare, 170 și 171, și peste scrisoarea adresată de către monahul Atanasie, arhimandritul Schitului Prodromul, Președintelui Traian Băsescu, în vederea acordării grațierii lui George Becali. 

Schitul Românesc Prodromu

Excelenței Sale,

Domnului Traian Băsescu,

Președintele României

Domnule Președinte,

 

Cu gânduri de prețuire Vă scriem de aici, din Sfântul Munte al Athosului, dorindu-vă de la Dumnezeu pace și sănătate, împreună și familiei și celor dragi ai Excelenței Voastre.

Domnului nostru Iisus Hristos, Cel ce pururea iubește pe toți oamenii, dându-Se pe Sine prinos și jertfă lui Dumnezeu Tatăl pentru omul cel căzut, poruncă nouă  ne-a dat nouă să ne iubim unii pe alii precum El ne-a iubit și ne iubește pururea. Încă a încununat porunca aceasta dată nouă, celor ce credem într-Însul, cu iubirea vrăjmașilor noștri. De aceea cu neputință este a nu tresări noi și a nu ne durea atunci când un frate al nostru, de o credință și de un neam cu noi, se află în suferință, în strămtorare.

Și nu puțini sunt aceia care, pentru păcatele lor sau pentru alte pricini de Dumnezeu știute, pătimesc aici pe pământ, de foame, de sete, de lipsă de adăpost, de lipsa celor de nevoie ale vieții, de boli sau care pătimesc în temnițe. Pentru toți aceștia suntem datori a ne ruga lui Dmnezeu și a cere izbăvirea lor.

Pe cei aflați în temniță, fie ei închiși pe drept sau pe nedrept, Mântuitorul nostru  Hristos ne poruncește a-i cerceta și a-i mângâia, a suferi ca împreună întemnițați cu ei. Căci Dumnezeu, singurul Drept Judecător, Cel ce cunoaște cu adevărat inimile fiecăruia dintre noi, voiește milă, iar nu jertfă. Căci cu adevărat, cine dintre oameni nu se cutremură la auzul cuvântului psalmistului: «Că de vei căuta la fărădelegi, Doamne, Doamne, cine va putea suferi? Că la Tine este milostivirea».

 

Domnule Președinte,

 

               Ne aducem cu plăcere aminte de vizita oficială pe care Domnia Voastră ați făcut-o în Sfântul Munte, în mai 2009, prilej cu care ați admirat și lăudat lupta duhovnicească și grija părinților români pentru dăinuirea oazelor de spiritualitate românească de aici, lucru pentru care ne-ați încurajat a vă cere sprijinul în vreme de nevoie. La aceste încurajări îndrăsnim noi acum a  face  recurs, scriindu-vă în favoarea unui frate al nostru întru credință și neam, aflat acum în temniță, pe care îl pomenim ca nou ctitor și binefăcător al  așezămintelor monahale românești din Sfântul Munte Athos. Este vorba despre domnul George Becali.

 

            Excelența Voastră,

 

           Făcându-ne ecoul glasul miilor de pelerini care trec pragul așezămintelor românești athonite și care apreciază eforturile diferitelor instituții ale Statului Român, dar și al persoanelor particulare din România - între care domnul George Becali deține întâietatea - de a sprijini anevoioasa și necesara restaurare a așezămintelor istorice românești, apelăm la înalta Dumneavoastră autoritate și putere cu care ați fost instituit de Dumnezeu și de legea română în favoarea grațierii domnului George Becali. Gândim acest act al Domniei Voastre ca un gest patriotic care-i va aduce lui, familiei sale și miilor de români care îl apreciază, știind că, aflat în libertate, domnul George  Becali poate face, așa cum a dovedit-o și în trecut, mult bine românilor din jurul său. Gândim, de asemenea, că gestul grațierii, pe care nădăjdum să-l împliniți, va fi apreciat pozitiv de marea majoritate a românilor, constituindu-se ca o dovadă a justeții încrederii pe care poporul roman v-a acordat-o în mod repetat de a-l reprezenta prin funcția prezidențială.

Încrezători că această smerită rugăminte a noastră, a viețuitorilor români din Sfântul Munte, va fi împlinită spre slava lui Dumnezeu și spre continuarea lucrării faptei celei bune inspirate de Bunul Dumnezeu, Vă încredințăm de respectul ce vi-l purtăm și rugăm pe iubitorul de oameni Dumnezeul nostru să vă răsplătească cu darurile Sale cele bogate spre mântuire.                                                    

Arhim. și Stareț:

Atanasie Prodromitul
Cu toate rugămințile comunității de monahi români, în frunte cu Întâistătătorul lor, starețul Atanasie, președintele Traian Băsescu nu a acordat grațiere lui George Becali.

Mai aflu aici că monahul care s-a întâlnit cu Nicolae Ceaușescu, arhimandritul Dometie Trihenea (1909-1985) a trăit vreme de patru decenii la Chilia Ipatie. El a fost și stareț al Mânăstirii Zografu între anii 1965-1975. El a fost singurul călugăr român care a fost vreodată stareț la una din cele 20 de mânăstiri athonite, apoi vreme de 15 ani, a fost și duhovnic al Mânăstirii Kostamonitou, unde a spovedit și a îndrumat novici greci, români, bulgari, sârbi și albanezi. În anul 1963, cu ocazia împlinirii a 1.000 de ani de viață monahicească în Sfântul Munte Athos, patriarhul Iustinian a vizitat schitul Prodromu, dar și severa și izolata chilie a Sfântului Ipatie, îndrumată de monahul Dometie. În 1976,  părintele Dometie Trihenea s-a întâlnit cu președintele Nicolae Ceaușescu la Atena, el fiind însoțit de alți doi călugări, reușind să-l convingă pe conducătorul României din acea vreme să evite ruinarea așezămintelor românești din Sfântul Munte Athos, lucru ce s-a și întâmplat în anul imediat următor 1977, când vor sosi primii monahi tineri din România la Schitul Prodromu. 

În timp ce căutam comori...  de suflet și simțire duhovnicească printre filele cărților din pangarul Schitului Prodromu, părintele îndrumător din Bihor îmi propune să facem o scurtă vizită starețului monah Atanasie. La început mă codesc, mă simt de-a dreptul emoționat, dar îi destăinui părintelui nostru că dacă ne-ar primi, aș putea să-i dăruiesc arhimandritului ce poartă numele Atanasie, cartea mea de teatru religios Fluierul de oțel, consacrată Sfântului... Atanasie Todoran și celor patru mărturisitori ai săi, sfinți prăznuiți de Biserica ortodoxă română pe 12 noiembrie. Bună idee! mă încurajează monahul de la Coada Lacului. Am alergat de îndată în dormitor de unde am adus piesa de teatru Fluierul de oțel. Să răsune și în Sfântul Munte Athos! Mă iau după părinte și ajungem la bibliotecă unde ne primește de îndată starețul Atanasie. Monahul nostru mă prezintă pe scurt și am rara și fericita ocazie de a oferi un autograf chiar pe Sfântul Munte Athos pe cartea mea de teatru despre Sfântul Atanasie  din Bichigiu și ai săi mărturisitori Vasile din Mocod, Grigore din Zara și Vasile din Telciu, carte pe care o înmânez cu nespusă emoție gazdei noastre. Cine știe cine va citi la Schitul Prodromu povestea dramatică a acestui țăran năsăudean, primul tras pe roată în istoria Transilvaniei, înainte de Horea și Cloşca, anume la 12 noiembrie 1763 pe platoul de la Salva?

Sămânța acestei cărți despre sfântul român, canonizat la Mânăstirea Salva de către Biserica noastră în 11 mai 2008 a fost aruncată în Sfântul Munte Athos în acea frumoasă zi de 8 octombrie 2015...  Nu știu dacă a nimerit pe piatră, în  spini sau în sol mănos, după cum sună cunoscuta pildă biblică a Mântuitorului nostru. Important este însă că am dus această carte Fluierul de oțel, la care am lucrat vreme de mai bine de trei ani și am lăsat-o într-un loc binecuvântat, pe care m-am străduit să-l surprind într-un sonet:

Din schitul vostru-mi vin cântări pe unde/ Și lacrămile îmi pornesc șuvoi/ În toamnă-am fost,călugări, pe la voi/ Să pot de crunta lume a m-ascunde/ Și numai voi, știut-ați a-mi răspunde/ Vă văd cu ochii  minții ca pe-un roi/ De-albine de pe flori fără altoi/ S-adune haru-n cămăruțe scunde/ În loc de știri, doar stihuri și stihiri/ Aș vrea s-ascult de-acum, eu, ziua toată/ Cântarea voastră face curățiri/ Ce sufletul mi-l smulg din neagra zloată;/ V-ascult pe voi: întârziații miri/ Îngenunchiind cu inima curată...

Va urma.