„Lupta împotriva agenturilor” și activitatea ICE Dunărea

Nu numai liniştea dictatorului era în grija Securităţii, ci şi umplerea conturilor sale. În planul de măsuri al DSS pe anul 1989 se arăta negru pe alb că „întregul aparat de contrainformaţii în sectoarele economice va sprijini permanent Întreprinderea de Comerţ Exterior Dunărea, pentru asigurarea la timp şi de calitate a mărfurilor contractate, livrarea, expedierea şi transportul acestora, astfel încît să nu se înregistreze reclamaţii sau penalizări”. Spionajul economic se afla şi el la loc de mare cinste în planul de măsuri pe 1989: „Prin măsuri specifice vor fi luate în control contractele importante de comerţ exterior şi se va acţiona permanent pentru obţinerea de date şi informaţii cu privire la tehnologii de vîrf, documentaţii tehnico-ştiinţifice, limite de preţ comercial şi condiţii contractuale, a căror valorificare să contribuie la încheierea de tranzacţii avantajoase, influenţarea unor firme şi comercianţi străini să adopte atitudini favorabile dezvoltării relaţiilor cu partenerii români”.

Lupta împotriva „agenturilor” are un loc important în acest plan de măsuri: „întreaga activitate va trebui să asigure identificarea cadrelor şi agenţilor de spionaj care acţionează împotriva ţării noastre, prevenirea, documentarea şi curmarea activităţilor informative, de diversiune ideologică sau de subminare, stabilirea orientărilor şi direcţiilor de acţiune ale serviciilor de spionaj, a formelor, metodelor şi mijloacelor folosite”. Ea impunea inculsiv influenţarea (adică cumpărarea sau şantajarea) unor ziarişti străini, care să prezinte „obiectiv” realităţile din România.

„Programul de măsuri”, întins pe 30 de pagini este înţesat de citate din documentele de partid, ca şi de consideraţii care arată maxima fidelitate a aparatului de Securitate faţă de Ceauşescu. Securitatea era preocupată de supravegherea liniştii dictatorului, inclusiv de urmărirea modului în care decurge construirea Casei Poporului, sau celelalte proiecte megalomane din acea vreme și apare la tot obsesia pentru asigurarea pazei soţilor Ceauşescu. Toate capacităţile operative ale Securității erau subordonate scopurilor enunțate mai sus.

Securitatea nu era interesată de situaţia internă reală din România, ci numai de a-l servi cît mai bine pe „comandantul suprem”. Nu întîmplător, în finalul documentului se arăta că „şefii profesionali, cu sprijinul efectiv şi permanent al Consiliului Politic, al organelor şi organizaţiilor de partid, vor asigura aprofundarea şi însuşirea temeinică de către întregul personal a tezelor, ideilor şi orientărilor cuprinse în magistrala Expunere a tovarăşului NICOLAE CEAUŞESCU la înaltul forum al democraţiei muncitoreşti-revoluţionare din noiembrie 1988, punîndu-se accent pe desprinderea concluziilor şi învăţămintelor necesare îndeplinirii în mai bune condiţii a sarcinilor şi misiunilor ce revin organelor securităţii statului. Se va acorda o atenţie sporită creşterii valenţelor educative ale activităţii de cultivare a patriotismului revoluţionar, a dragostei şi devotamentului neţărmurit faţă de patrie, partid şi popor, de Comandantul Suprem, a spiritului de răspundere al întregului efectiv al Departamentului Securităţii Statului pentru sporirea contribuţiei la apărarea valorilor fundamentale ale societăţii noastre socialiste […]. Cele două mari evenimente politice ale anului 1989 – a 45-a aniversare a victoriei revoluţiei de eliberare socială şi naţională, antifascistă şi antiimperialistă şi cel de-al XIV-lea congres al partidului – vor constitui pentru toţi comandanţii, organele şi organizaţiile de partid şi ale U.T.C., importante etape de largă mobilizare a întregului efectiv pentru a le întîmpina cu realizări de prestigiu în toate domeniile de activitate”. „Realizări de prestigiu” care au culminat cu revoluția din decembrie 1989, pe care, din fericire pentru români, securiștii nu au reușit să o preîntîmpine.

 

Măsurile speciale din timpul ultimului Congres

Cu tot gloriosul “Plan de măsuri al Departamentului Securităţii Statului pe anul 1989”, situaţia în ţară se degrada pas cu pas. Căderea “Zidului Berlinului”, prăbuşirea rînd pe rînd a regimurilor comuniste din ţările Pactului de la Varşovia, disensiunile din ce în ce mai acute între Ceauşescu şi Gorbaciov, pe fondul refuzului dictatorului român de a admite o minimă reformare a sistemului, l-au adus pe dictator, dar şi Securitatea, în pragul isteriei. Un nou “plan de măsuri” cu caracter suplimentar a fost elaborat, în acest context, de către conducerea Departamentului Securităţii. Documentul ilustrează că DSS era cu totul de partea dictatorului, cu toate că semnalele externe și interne îi arătau că zilele comuniştilor conservatori erau numărate. Faptul că nu a ţinut cont de aceste semnale nu arată doar gradul de deprofesionalizare al Securităţii, ci şi obedienţa sa totală faţă de voinţa lui Ceauşescu, pe care Securitatea l-a slujit pînă în ceasul al 12-lea. Documentul a fost elaborat în noiembrie 1989 şi a fost transmis de către centrala Securităţii către şefii Inspectoratelor judeţene de Securitate: “În vederea cunoaşterii, prevenirii şi contractării ferme a oricăror fapte sau evenimente de natură să afecteze interesele securităţii statului pe raza de competenţă, în raport cu evoluţia situaţiei operative, veţi întreprinde următoarele măsuri:

1. Va fi mobilizat exemplar întregul efectiv din subordine pentru îndeplinirea ireproşabilă a misiunilor specifice, realizîndu-se o strînsă cooperare cu organele de Miliţie, trupele de Securitate şi de pompieri şi o conlucrare permanentă cu conducerile unităţilor socialiste, cu organismele democraţiei muncitoreşti revoluţionare.

2. În scopul asigurării unui climat desăvîrşit de securitate şi ordine se vor lua toate măsurile pentru prevenirea difuzării de înscrisuri cu conţinut necorespunzător, cunoaşterea stărilor de spirit şi preîntîmpinarea oricăror evoluţii negative, depistarea şi anihilarea elementelor care incită la acţiuni şi manifestări turbulente, ostile sau lansează ori colportează zvonuri cu conţinut tendenţios. În acest sens, veţi lua imediat legătura cu conducerea Miliţiei judeţului - care a primit ordin să constituie grupe formate din cadre de Miliţie, luptători din Gărzile Patriotice, membri ai detaşamentelor de pregătire a tineretului pentru apărarea patriei şi, după caz, reprezentanţi ai muncitorilor desemnaţi de către comitetele sindicale, care vor executa acţiuni de patrulare, îndeosebi în locurile aglomerate, acţionînd în permanenţă timp de 24 de ore şi veţi acorda sprijin în selecţionarea şi instruirea acestora.

Atenţie deosebită se va da stabilirii sarcinilor pe profil ce revin grupelor mixte de ordine menţionate şi a modului cum să acţioneze acestea, pentru prevenirea difuzării de înscrisuri, prinderea în flagrant a autorilor, depistarea şi neutralizarea elemenelor care se dedau în public la manifestări ostile şi instigatoare, sesizarea cetăţenilor străini şi altor persoane cu comportament suspect, precum şi a oricăror situaţii ce interesează securitatea statului. Se va insista asupra obligaţiei de a informa imediat organele de Securitate, pentru a fi luate măsurile ce se impun, potrivit competenţelor”.

Practic, am putut vedea, cu toții, că din zilele premergătoare Congresului al XIV-lea, pe străzile României circulau patrule mixte, de milițieni și ”gărzi patriotice”, toate aflate sub controlul Securității. Țara părea că e într-o stare de asediu nedeclarată. (Va urma)

Marius OPREA

Galeria foto: 

1. Nicolae Ceauşescu în uniformă militară, alături Leontin Sălăjan (Fototeca online a comunismului românesc, cota 2/1953)

2. Reţeaua penitenciarădin România şi Moldova

3. Vizita de lucru a lui Nicolae Ceauşescula Oradea (mai 1970, Fototeca online a comunismului românesc, cota 69/1970)

4. Ultimul revelion al Ceauşeştilor, 1988/1989