Prezentăm situaţia statistică cu mormintele ostaşilor căzuţi, aflaţi pe teritoriul judeţului Bihor, pe plase şi comune, după cum au fost consemnate într-o cercetare de Elena Zârnă.

Dintre cei care au participat la bătălia pentru Oradea în cimitirul din Oradea, în două parcele speciale, au fost înhumaţi 220 de eroi români şi 346 de militari sovietici, de diferite grade. Pe obeliscul înălţat în centrul parcelei destinată eroilor români este gravat în marmură următorul text: „Glorie eternă ostaşilor români căzuţi pentru eliberarea patriei de sub jugul cotropitorilor fascişti”.

Iată lista completă a celor înhumaţi: mr. Irofte Grigorie, sg. Manea Anton, sg. Lăzăreanu Ilie, sold. Gheorghe Ştefan,  sold. Miron D-tru,  sold. Botez Alex., frt. Goga Ştefan, sold. Andreşan C-tin, slt. Stoia C-tin, plt. Maj. Călin Ioan, cpt. Garosescu Vasile, slt. Popovici Stere, sg. Cristea Teodor, sg. Manta Petru, sg. Gavrilă Ghe., cpt. Boigeteanu C-tin, cpt. Ignat Tănase, plt. maj. Filip Ghe., lt. Stanciu C-tin, lt. Olteanu Birta, sold. Miron N., sold.  Ipoci Ghe., sold. Rata C-tin, sold. Cata D-tru, frt. Jucan, cap. Vasipor Ştefan, cap. Mara Teodor, cap. Bazhirilu Florea, cap. Asmaralda Vasile, cap. Daniescu, sold. Kitsch V., sold. Bara Ghe.,  sold. Chicortaş Iosif,  sold. Sabîu Nastasie, sold.  Militaru Ladislau, sold. Popescu ghe. Gheorghe, sold. Cociuba Eugen, sold. Berbec Ghe.,  sold. Merişan Ghe., sold. Vlăscianu V., sold. Bugau Petru, sold. Morgan N., sold. Undaş Istrate, sold. Şerbescu Andrei, sold. Morgaran Teodor, sold. Bălan Iuliu, sold. Bulea Ioan, sold. Junciu Tripa, sold. Filip Vasile, sold. Comani Adalbert, sold. necunoscut, sold. necunoscut, sold. necunoscut, sold. necunoscut, sold. Trif Aurel, sold. Călin Aurel,  sold. Casap C-tin, sold. Ciupe Cribotil, sold. Toma C-tin, sold. Gofencu N., sold. Bodică Florian, sold. Călin,  sold. Popescu V., sold. Hadanu Ioan, sold. Bălescu D-tru, sold. Necunoscut, sold. Manea Panait, sold. necunoscut,  sold. Vrilija Ion, sold. necunoscut, sold. Bonsei Ioan, sold. Necunoscut, sold. Mureşan Petru, sold. Ambaril Sulita, sold. Patu Nicolae, sold. Soare Stan, sold. necunoscut, sold. Miga Petru, sold. Necunoscut, sold. Constantin Gheorghe, sold. Necunoscut, sold. Dancea Vasile, sold. Necunoscut, sold. Mihalcea Iuliu, sold. Necunoscut, sold. Pană David, sold. Necunoscut, sold. Radu Ioan, sold. Necunoscut, sold. Pănescu Gheorghe, sold. Necunoscut, sold. Cleava Ioan, sold. Necunoscut, sold. Moise Dumitru, sold. Sas Pavel, sold. Necunoscut, sold. Naste Gheorghe, sold. Necunoscut, sold. Mescean Mihai, sold. Necunoscut, sold. Stan Mihai, sold. Necunoscut, sold. Baliceanu Ioan, sold. Necunoscut, sold. Cian Gheorghe, sold. Necunoscut, sold. Petru Marin, sold. Necunoscut, sold. Matescu Mihai, sold. Necunoscut, sold. Cioran Iordan, sold. Necunoscut, sold. Augin Stoica, sold. Necunoscut, sold. Pop Teodor, sold. Necunoscut, sold. Constantin Gheorghe, sold. Necunoscut, sold. Bălan Vasile, sold. Necunoscut, sold. Teberel Ioan, sold. Pani Gheorghe,  sold. Necunoscut, sold. Gros Nicolae, sold. Necunoscut, sold. Ivan Dragomir, sold. Necunoscut, sold. Bugan Nicolae, sold. Necunoscut, sold. Necunoscut, sold. Necunoscut, sold. Necunoscut, sold. Necunoscut, sold. Necunoscut, sold. Necunoscut, Pintilie Petru, sold. Nicunt Gheorghe, sold. Brad Gheorghe, sold. Bîrlea Ioan, sold. Necunoscut, sold. Hareaş Gheorghe, sold. Botoş Ioan, sold. Tipescu Constantin, sold. Măliescu Mircea, sold. Stănilă Romulus, sold. Rusu Gheorghe, sold. Pop Teodor, sold. Lupu Andrei, sold. Hotca Petru, sold.  Ilie Teodor, sold. Bărbulean sold. Chirulescu Vasile, sold. Cristea Ioan, sold. Necunoscut,  sold. Necunoscu, sold. Necunoscut, sold. Necunoscut, sold. Curnea Alexandru, sold. Crăciun I. sold. Pop Şiroş,  sold. Năstase Gheorghe, sold. Corbu Gheorghe, sold.  Ozamescu Victor, sold. Cistescu Cristea, sold. Cornei Nicolea, sold. Turlea Emeric, sold.  Pop Alexandru, sold. Tîrlea Teodor, sold. Mogoşan Ilie, sold. Bălescu Ştefan, sold. Chiş Dumitru, slt. Ghiorpegs Ştefan, sold. Delarianu Ioan, sold. Eftimie I., sold. Vasiliu Constantin, sold. Pop Traian, sold. Deliu G., sg. Varodi Vasile, sg. Unita Nistor, sg. Siminescu N., sg. Stancia I., sg. Chirilă Ioan, sg. Pistalin Ilie, cap. Ghinea Alexandru, cap. Bănică N., cap. Trifu Gheorghe, cap. Rusu Gheorghe, cpt. Carp Madachi, sg. Vasole N., cap. Tănase I., cap. Vartiele Ansitele, mr. Petrescu Florea, cap. Neamţu Moise, sg. Doroben Ioan, sg. Toteanu Dumitru, mr. Vagner Marin, lt. Hajanu V. frt. Vladurescu Dumitru, frt. Doagu V., mr. Bucureanciu Nicodin, sg. Bura Ioan, sold. Chica Alexandru, sold. Cucu Dumitru, sg. Balu Constantin, sg. Pintie Gheorghe, lt. col. Petre Gheorghe.

Parcela destinată eroilor sovietici are în centru un obelisc pe care este inscripţionat în marmură următorul text: „Glorie eternă ostaşilor sovietici căzuţi în luptele pentru eliberarea şi independenţa Uniunii Sovietice. Slavă eroicei armate sovietice care a eliberat România de sub jugul cotropitorilor fascişti”; în această parcelă sunt îngropați 410 ostaşi.

 

Ostaşi români morţi în lagăre

Memoria documentelor impresionează, iar informațiile și mai tare răscolesc sentimente. Eroii noștii generează aceste stări. Reproducem o informație despre eroi români morți în lagărul de prizonieri din Alsacia, după un plan făcut de groparul care i-a înhumat la Hirson. Ce slujbă, ce onoruri, care respect? Atunci, dacă nu s-a putut din pricini de război, astăzi, în stare de libertate, le-o datorăm. Statistica, din 1919, ne arată că pe teritoriul Franței (și Lorena), Belgiei și Germaniei nemții au internat și apoi îngropat: în Alsacia, în 21 de localități, 765 de români, în Lorena, în 14 cimitire 617 prizonieri români, pe teritoriul Germaniei, în 11 localități 306 români și în Belgia, la Mons, 8 militari, iar informațiile sunt departe de a fi complete. Identificarea acestora s-a făcut prin travaliul serios depus de adjutantul șef Anghel Zaharia, care avea să se confrunte cu dificultăți privitoare la obținerea actelor de deces pentru cei înhumați de către nemți.

Nepăsarea față de cei care și-au dat viața pentru țară este nu doar rușinoasă, ci și dureroasă peste măsură. Timp de aproape 100 de ani, obrocul uitării și al nepăsării s-a așezat peste soarta a 7.652 de militari români, care și-au dat sfarșitul în lagărele de prizonieri din Pomerania. Ar fi trebuit să rămână veșnic în memoria neamului din care se trag și pentru care plecaseră la luptă. Nu s-a întâmplat așa. N-au avut parte de onoruri postume. Dar nici măcar de o lumânare aprinsă la căpătâiul mormântului?

Despre lagărul prizonierilor români de la Tuchel, contraamiralul N. Gracoski, în darea sa de seamă cu privire la îndeplinirea misiunii de organizare a serviciului de ajutor al prizonierilor români, menționa cifra de 17-18.000 prizonieri internați, în condiții absolut groaznice. Despre soarta celor 292 de prizonieri români, din Divizia 11 Infanterie, morți în lagărul din Ungaria, de la Ostffyasszonyfa, nu s-a interesat mai nimeni. Lista lor evident că o completăm cu cei morți în lagărele din Alsacia și Lorena. Remarcabilul istoric militar francez Jean Nouzille, în cercetarea intreprinsă privitor la soarta prizonierilor români deținuți pe „câmpurile de prizonieri” de pe teritoriul Franței, ne-a lăsat o remarcabilă lucrare (Calvarul prizonierilor de război români în Alsacia și Lorena 1917-1918) ce răscolește drama celor care n-au avut șansa să moară eroic pe câmpul de luptă, ci să suporte batjocura dușmanului. Realitatea surprinsă de istoricul francez, precum rezultă și declarațiile martorilor supraviețuitori ne permit să reconstituim tabloul sinistru al captivității în care secerătorii de vieți erau: foametea, frigul, maltratările, munca epuizantă, lipsa îngrijirii și a medicamentelor, presiunea psihologică generată de tăierea oricărei legături cu cei dragi, moartea și barbaria comandanților de lagăre. Ne bizuim această succintă privire asupra prizonierilor răsfoind și memoriile supraviețuitorilor norocoși care s-au repatriat.

Nu un român și-a amintit de ei, ci eminentul cercetator polonez prof. dr. Zbigniew Karpus, directorul Institutului de relații internaționale din cadrul Universității Nicolaus Copernic, din Torun. Prezent la Suceava, la seminarul organizat de Uniunea Polonezilor din România sub genericul „Mai aproape unii de alții", profesorul Karpus a dat deoparte colbul așternut peste această pagină uitată de istorie a noastră.

„Prizonieri în infern” titra, pe bună dreptate, cercetătorul Zbigniew Karpus atitudinea cu totul incalificabilă a autorităților române față de cei care primiseră ordinul fără de întoarcere al Patriei, nefericiții prizonieri căzuți pe toate văile și trecătorile Carpaților, pe Valea Jiului, în crâncena și disproporționata confruntare cu forțele germane și austro-ungare, din toamna anului 1916. De lagărele de concentrare în care au fost deportați prizonierii români și cei din statele Antantei, de către armatele germane, intrate după 1920 în componența statului polonez, până atunci sub stăpânire prusacă, s-a ocupat cercetarea bravului profesor. În ce privește Lagărul de prizonieri nr. 7 de la Tuchola (1914-1921), din rezultatele investigațiilor rezultă că, imediat după intrarea României în război, de partea Antantei, din cei aproape 43.000 de militari români luați prizonieri de armata germană, în jur de 20.000-25.000 au fost transportați în zona Pomerania-Gdansk. Nemții au amenajat patru lagăre de concentrare: la Gdansk, Brodnica, Tuchola și Czerk. În cel din Gdansk, amplasat intr-un cartier situat în apropierea canalului portuar, prizonierii locuiau în vapoare ancorate la mal și în barăci.

Există mărturii că soldații români ajunși acolo au fost tratați de nemți în mod bestial, fiind considerați „trădători". De altfel, de acest tratament s-au „bucurat” și în lagărele din vestul Germaniei. La tratamentul inuman s-au mai adăugat și condițiile de toamnă și iarnă grea, inclusiv faptul că militarii nu aveau posibilitatea de a primi pachete cu hrană din partea familiilor și nici tratamentul convenit de cele 44 state semnatare în 1902, a convenției de la Copenhaga nu se aplicau și nici Crucea Roșie nu avea acces. La toate s-a adăugat și slaba preocupare a autorităților române față de propriii prizonieri. Există documente, ce pot fi studiate în arhivele amintite mai sus, care evocă faptul că, în 1917, în lagărul respectiv au murit 2.471 de români. Pentru ca tabloul să se apropie de realitate mai facem mențiunea că în lagărul din Ostffyasszonyfa, din Ungaria, au murit 292 soldați români, Eroi prizonieri din toamna anului 1916, din Divizia 11 Infanterie.

Col. r. dr. Constantin MOȘINCAT

Col. r. ing. Dan Nicolae POINAR