Istoria „de la firul ierbii” ne oferă o imagine a membrilor societăţii româneşti pe care nu o regăsim în manualele şcolare. Este firesc acest lucru deoarece o relatare amănunţită, cum este cea de faţă, despre un zvon care circula la Oradea, la începutul anului 1955, ar putea speria un copil şi i-ar putea determina pe părinţii săi să vină val-vârtej la şcoală şi să îl certe pe cadrul didactic care îndrăzneşte să discute cu copiii despre cârnaţi din carne de om şi despre alte ştiri false difuzate în perioada Războiului Rece.

Pe de altă parte, este firesc să fim preocupaţi de modul în care este înţeleasă de către copii o ştire falsă răspândită iresponsabil de către adulţi. Trăim în epoca reţelelor virtuale de socializare, a mesajelor expediate în toate direcţiile, instantaneu şi fiecare dintre noi suntem supuşi unui asalt de „Fake news” care devine deranjant. Trist este faptul că există persoane care chiar cred că ştirile respective sunt adevărate şi le răspândesc fără să înţeleagă rostul acestor intoxicări mediatice.

La rândul său, Gheorghe Gheorghiu-Dej era deranjat de inepţiile răspândite prin România de diferiţi cetăţeni şi, în cazul notei informative întocmite de Iosif Banc, prim-secretar al Comitetului regional al P.M.R. Oradea (viitor ministru al Agriculturii, Industriei Alimentare, Silviculturii şi Apelor, 1971-1974), a pus următoarea rezoluţie:

„Cu salam… şi zvonuri care se răspîndesc şi prin note informative… Se vede că răspînditorii de zvonuri se folosesc de prostia oamenilor care pot crede măcar şi pentru o clipă, dar mai ales se folosesc de faptul că nu sînt imediat demascate acolo unde victimele răspîndesc asemenea idioţenii – şi în sfîrşit avem şi o notă informativă! scrisă în 12 exemplare… biata dactilografă! (sublinierea lui Gheorghiu-Dej – n.n.)”.

Una dintre măsurile adoptate imediat de membrii Biroului Politic al C.C. al P.M.R., după primirea documentului întocmit de Iosif Banc, a fost emiterea unei hotărâri prin care acel for de conducere comunist urma să primească „note informative numai despre cele mai importante probleme şi fapte”. Era o măsură normală, diferită de cenzura care se aplica deja de comunişti în România, pentru a stopa trimiterea de documente irelevante, întocmite de către membrii aparatului de partid din exces de zel sau care doreau să fie remarcaţi pentru vigilenţa faţă de „elementele reacţionare” din ţară. Puritanismul poate căpăta şi o asemenea formă, invocându-se o cauză revoluţionară aflată în concordanţă cu ideologia promovată de la cel mai înalt nivel politic.

Nota informativă întocmită de Iosif Banc, prim-secretar al Comitetului regional al P.M.R. Oradea, privind zvonul care circula în oraş despre fabricarea de cârnaţi din carne de om (1 februarie 1955).

PARTIDUL MUNCITORESC ROMÎN

COMITETUL REGIONAL ORADEA

Nr. 321/1955

[Rezoluţia lui Gheorghe Gheorghiu-Dej:]

Cu salam… şi zvonuri care se răspîndesc şi prin note informative… Se vede că răspînditorii de zvonuri se folosesc de prostia oamenilor care pot crede măcar şi pentru o clipă, dar mai ales se folosesc de faptul că nu sînt imediat demascate acolo unde victimele răspîndesc asemenea idioţenii – şi în sfîrşit avem şi o notă informativă! scrisă în 12 exemplare… biata dactilografă!

NOTĂ INFORMATIVĂ

În ultimele zile în oraşul Oradea, elementele reacţionare au lansat în rîndul populaţiei un zvon despre o aşa zisă bandă de criminali, care s-a ocupat cu uciderea oamenilor din care fac salamuri pentru a le vinde pe piaţă.

Acest zvon fiind colportat în continuare de diferiţi cetăţeni a luat proporţii mari, discutîndu-se de la om la om în special în locurile aglomerate: piaţă, frizerii, magazine alimentare etc.

Astfel, în ultimul timp zvonul luînd proporţii populaţia în general a început să comenteze că: banda ar fi fost prinsă şi că din ea ar face parte şi numita Tarr Paraschiva din Oradea şi Monostori muncitoare din str. Pa[s]teur nr. 43 Oradea şi că această bandă de criminali va fi judecată la Tribunalul Popular din Oradea în ziua de 27 ianuarie 1955.

În urma extinderii acestui zvon acesta a ajuns să fie comentat în cadrul întreprinderilor, instituţiilor şi în şcoli.

În legătură cu acest zvon s-au găsit unele persoane care au mers pînă acolo încît au afirmat că au asistat chiar la proces sau chiar au văzut vînzînd cîrnaţi.

De exemplu:

Ambrus Gheorghe, pompier la fabrica de încălţăminte „Dobrogeanu Gherea” din Oradea, în ziua de 26 I a.c., intrînd în biroul tehnic al întreprinderii unde erau mai mulţi salariaţi, a spus: [„] Acum am venit de la Tribunal, unde am fost invitat ca martor şi, amînîndu-se procesul, m-am dus la uşa unei săli de şedinţă unde chiar a fost procesul criminalilor cu cîrnaţii. Intrarea fiind liberă m-am aşezat şi eu pe un scaun, în sală erau 17 ţigani şi un măcelar care erau inculpaţii în legătură cu fabricarea cîrnaţilor, la început aceştia au negat faptele lor, însă judecătorul, scoţînd dintr-o hîrtie cîrnaţul, aceştia au recunoscut faptele şi că au vîndut cîrnaţii pe piaţă. Ei au spus că au atacat o femeie şi din aceasta au făcut cîrnaţii [”].

Arborge Gheorghe, de profesie avocat angajat la uniunea cooperativelor meşteşugăreşti din Oradea, aflîndu-se în magazinul de pălării a lui Nagy Clara, a afirmat „este adevărat cele ce se spune în legătură cu banda de criminali, fiindcă au fost găsite cele 40 de buletine ale celor ce au fost omorîţi pentru a se face din ei cîrnaţi”.

Kalman Iuliana, domiciliată în str. Hok Ianoş nr. 17, de origină socială ţăran sărac (sic!), de profesie casnică, discutînd cu alte persoane a spus „am văzut pe o femeie care vindea cîrnaţi fabricaţi din carne de oameni”.

Tot în legătură cu acest zvon mai mulţi muncitori s-au prezentat la Tribunalul Popular pentru a asista la proces, astfel:

Soţia lui Primus Iuliu, muncitoare la cooperativa „Drum Nou” din Oradea, faţă de mai mulţi muncitori a spus: [„] E prost, dar e adevărat; se va judeca procesul cu salamul”. Muncitorii, ascultînd pe aceasta, au rămas convinşi că este adevărat şi unii dintre ei au părăsit lucrul pentru a asista la dezbaterea procesului.

De asemenea, Varga Victor – salariat la întreprinderea de boia „Avîntul” din Oradea a auzit de la Drăghicescu Cornel, salariat la „Gostat” Salonta, că mai mulţi cetăţeni, auzind de crimele făcute, au vrut să vină la proces.

Organele în drept au luat măsuri de cercetare directă a diferiţilor cetăţeni care au colportat zvonul pentru descoperirea autorului acestui zvon. Este de menţionat că autorul acestui zvon nu s-a putut descoperi. Se bănu[i]eşte că acest zvon a fost răspîndit ca urmare a zvonului ce a existat şi în oraşul Bucureşti, în această privinţă.

Pe linie de partid s-au luat măsuri de combatere a zvonului.

Oradea, 29 I 1955

Prim Secretar,

BANK

12 ex. TG.

1 februarie 1955

  • Arhivele Naţionale Istorice Centrale, fond C.C. al P.C.R. – Cancelarie, dosar nr. 112/1955, f. 83-84

    Petre Opriş (contributors.ro)