Multe persoane şi-au făcut un obicei din a prepara o băutură cu aspect lăptos, răcoritoare numită chefir. Au prin cămări tot felul de borcane cu apă în care se lasă şi cresc un soi de cristale. Lichidul respectiv se bea în loc de apă şi se spune despre el că este bun în tratarea diverselor afecţiuni. Această băutură se numeşte, într-adevăr, chefir, iar acele cristale, cunoscute şi sub denumirea de "cristale de Japonia", sunt nişte ciuperci inferioare din grupa Sacharomyces, care se dezvoltă şi se înmulţesc rapid, în medii de cultură bogate în glucide. Ele au fost folosite de multă vreme pentru prepararea unor băuturi răcoritoare în diverse ţări din Extremul Orient, în special în Japonia şi China, dar au intrat şi în Europa, fiind preluate de către terapeuţii naturişti ca remediu împotriva unor afecţiuni. Aceste "cristale de Japonia" au ca substanţe active, în special, minerale, vitamine (B, E şi D) şi enzime. Pentru cultură se utilizează borcane de sticlă de circa 250 ml, cu capac de material plastic. Orice contact al ingredientelor cu metalul distruge cultura şi dă naştere la produşi toxici. Pentru obţinerea băuturii, se pun în borcan 100 ml apă (fără clor), o linguriţă de cristale de Japonia, o linguriţă de miere şi 6-7 stafide sau 3-4 bucăţi din alte fructe (prune, mere, gutui). Cristalele de Japonia se procură de la producători individuali sau terapeuţi. Se închide borcanul ermetic şi se lasă amestecul să fermenteze 24 de ore, la temperatura camerei. Se strecoară, apoi, lichidul rezultat şi se consumă pe loc. Nu se păstrează. Imediat dupa strecurare, cristalele din borcan se clătesc sub jet de apă rece. După clătire, se adaugă din nou 100 ml apă şi o linguriţă de miere, se închide borcanul şi se pune iar la fermentat. Fructele se înlocuiesc la 6-7 zile. După acest interval de timp, se poate constata că, în urma procesului de înmulţire, volumul cristalelor s-a dublat, moment în care trebuie dublată şi cantitatea de apă, miere şi fructe, dacă permite vasul. Dacă nu, vom separa mediul de cultură în 2 părţi egale, transvazându-l în alţi recipienţi. Aşa se poate spori, de la o săptămână la alta, cantitatea de lichid. Acţiunea terapeutică a lichidului "produs" de aceste miraculoase ciuperci se bazează pe însuşirile sale de protector hepatic, anticolesterolemiante, de reglator endocrin, calmante, revitalizante şi stimulatoare ale reacţiilor de apărare ale organismului. Unii terapeuţi îi atribuie şi proprietăţi anticancerigene. Este indicat, îndeosebi, în afecţiuni hepatobiliare (dischinezii, steatoză hepatică, colecistite), afecţiuni nervoase (astenii, nevroze, migrene), boli endocrine (insuficienţă tiroidiană şi paratiroidiană, pancreatite) şi boli cardiovasculare (combate ateroscleroza). Este contraindicat în caz de hiperaciditate gastrică, gastroduodenite, ulcer gastroduodenal şi colite acute. Băutura se consumă ca atare, în doze de 100-200 ml, de 2 ori/zi, de regulă dimineaţa şi seara, cu o oră înaintea meselor, timp de 3-6 luni. După o pauză de 2-3 luni, cura se poate relua.