Specialiştii în fitoterapie recomandă consumul zilnic suc de varză, spanac crud, polen (3-4 linguriţe/zi), drojdie de bere (2-3 linguriţe/zi).

Chimenul sau chimionul (Carum carvi) este o plantă ierboasă, numită popular şi secărică. Fructele de chimen, bogate în ulei volatil, ulei gras şi proteine au întrebuinţări multiple, atât în fitoterapie, cât şi în alimentaţia omului.

Una dintre calităţile cele mai surprinzătoare ale arpagicului este aceea de anticoagulant al sângelui. Pentru consum, se poate prepara o supă de arpagic tăiat mărunt şi apoi fiert într-un amestec din părţi egale de apă şi vin alb sec.

Trifoiul roşu este o plantă care creşte spontan, fiind cultivată şi ca plantă furajeră.

În India, unde este numită şi "regina florilor", iasomia este considerată un remediu pentru împlinirea spirituală.
Iasomia are efecte pozitive şi asupra sănătăţii. Florile iasomiei pot fi utilizate sub formă de ceai, macerate în ulei sau extract alcoolic.

Numită popular şi molotru galben, sulfina (Melilotus officinalis) este o plantă erbacee anuală sau perenă, care creşte în flora spontană. În scop terapeutic, de la sulfină se folosesc doar florile şi vârfurile tulpinilor, recoltate în perioada înfloririi. Este recomandată uscarea lentă, la umbră. Ceaiul de sulfină este un bun emolient, expectorant, antispasmodic, antiseptic, antibacterian, insecticid, astringent, cicatrizant şi anestezic. Este calmant, sedativ, diuretic, vulnerar şi antiinflamator gingival.

Chimenul sau chimionul (Carum carvi) este o plantă ierboasă, numită popular şi secărică. Fructele de chimen, bogate în ulei volatil, ulei gras şi proteine au întrebuinţări multiple, atât în fitoterapie, cât şi în alimentaţia omului. Fitoterapia recomandă remediile din chimen în fluidizarea secreţiilor bronhice şi calmarea colicilor intestinali. Pulberea de fructe, aproximativ 1 g, se amestecă în puţină miere de albine şi se consumă de 3 ori/zi, după masă.

Produsele vegetale utilizate de la nuc în scopuri terapeutice sunt frunzele culese în lunile mai-iunie, moment în care conţin un maxim de taninuri, vitamina C, clorofilă, săruri minerale, inazitol, acizi organici, ulei esenţial. Aceste elemente oferă remediilor din frunze de nuc proprietăţi hipotensive, hipoglicemiante, calmante, antiinflamatorii, hemostatice, antiseptice, depurative şi antisudorifice, fiind recomandate în boli precum diabet zaharat, ateroscleroză, litiază renală, candidoză, infecţii strepto şi stafilococice.