În medicina populară, coada calului (Equisetum arvense) a fost apreciata încă din timpurile îndepărtate, în special datorită forţei sale hemostatice (care are proprietatea de a opri hemoragia) şi a reuşitelor în cazul bolilor renale şi vezicale grave. Efectul său cel mai puternic este în tratarea afecţiunilor urinare. Prin efectul ei depurativ, coada calului, împreună cu ventrilica, sunt un bun remediu pentru prevenirea arteriosclerozei. În tulburările digestive, ceaiul din coada calului combate aciditatea crescută, favorizând vindecarea ulcerului gastric. Pentru răceli vezicale, nu există remediu mai bun decât o infuzie de coada calului ai cărei vapori sunt lăsaţi să acţioneze asupra vezicii, învelindu-se bolnavul într-un halat de baie şi aşezat, 10 minute, deasupra vasului cu infuzie. Contra incontineţei urinare (enurezis sau urinări nocturne necontrolate), se bea ceai din amestec de coada calului şi sunătoare, 2 căni/zi, iar seara se mănâncă doar hrană solidă. Iată şi alte recomandări: *pentru hemoroizi dureroşi şi noduli hemoroidali se utilizează terciul de plantă proaspătă aplicat în locurile afectate * tinctura de coada calului (10 g de plantă uscată se lasă la macerat în 50 ml rachiu natural de secară, se lasă să stea 14 zile la soare şi se agită zilnic) este un remediu deosebit în combaterea transpiraţiei picioarelor. Cu această tinctură se fricţionează picioarele, iar înaintea mesei de dimineaţă, pe stomacul gol, se bea o cană cu ceai de coada calului *contra mătreţii, părul se spală, zilnic, cu fiertură de coada calului, apoi pielea capului se masează cu ulei de măsline *ceaiul din coada calului, sub formă de gargară, este util în caz de amigdalită, inflamaţii ale mucoasei bucale, stomatite ulceroase, gingivite şi sângerări ale gingiei.