Puţini ştiu că ghiocelul (Galanthus nivalis) poate fi utilizat şi ca plantă medicinală. Au valoare terapeutică atât bulbul, cât şi florile şi frunzele.
Pentru utilizare internă, remediile se prepară sub formă de decoct (fiertura) din bulb, frunză şi flori, uscate în prealabil. Se beau câte 2-3 ceaiuri pe zi. Atenţie! Nu se vor consuma bulbi în stare proaspătă, deoarece pot produce intoxicaţii. Utilizarea ghioceilor în fitoterapie este de mare ajutor în cardiopatii sau reducerea sechelelor rămase în urma poliomielitei. Ghiocelul este recomandat şi în tratarea miasteniei - oboseala muşchilor, iar medicina tradiţională spune că ghioceii se puneau în "scăldători" contra reumatismului. Ghioceii ajută şi în tratarea unor afecţiuni dermatologice. Pentru aceasta, florile se pun într-un vas, se toarnă deasupra zeama de la două lămâi bine coapte, se agită bine, astfel încât florile să se îmbibe cu sucul de lămâie. Se ţin astfel timp de câteva zile. Apoi, florile se scot şi se strecoară lichidul prin tifon. Sucul obţinut se păstrează în sticle brune. Înainte de culcare, se înmoaie un tampon de vată în sucul de ghiocei şi se fricţionează zonele pătate ale pielii şi mâinile. Se recomandă folosirea sucului până la dispariţia completă a pistruilor sau petelor închise la culoare de pe faţă, gât şi mâini.