Spitalele publice din reţeaua Ministerului Sănătăţii sau a instituţiilor cu reţea sanitară proprie vor fi reorganizate conform Legii spitalelor - promulgată recent de preşedintele României şi trimisă spre publicare la Monitorul Oficial - în şase luni de la intrarea în vigoare a respectivului document. Preşedintele Ion Iliescu a apreciat că Legea spitalelor merge pe o cale modernă, cu elemente de autonomie inclusiv în ceea ce priveşte alegerea conducerilor spitalelor, precum şi o anumită autonomie financiară. Legea spitalelor va intra în vigoare în momentul publicării în Monitorul Oficial. BUGETE PROPRII DE VENITURI ŞI CHELTUIELI Imobilele aflate în administrarea spitalelor publice care se reorganizează şi devin disponibile, precum şi aparatura medicală, pot fi, în conformitate cu legea, închiriate, concesionate sau, după caz, vândute unor persoane fizice sau juridice, în scopul organizării şi funcţionării unor unităţi private sau pentru alte forme de asistenţă medicală sau socială. Banii obţinuţi din închiriere, concesionare sau vânzarea imobilelor, precum şi a aparaturii medicale existente constituie venituri ale bugetelor locale şi se vor utiliza în scopul achiziţionării de aparatură medicală. Ministrul Sănătăţii va prezenta anual Parlamentului situaţia privind numărul de spitale, pe diferite categorii, numărul de paturi de spital raportat la numărul de locuitori, gradul de dotare a spitalelor, principalii indicatori de morbiditate şi mortalitate, situaţia acreditării spitalelor publice, precum şi regiunile în care necesarul de servicii medicale spitaliceşti nu este acoperit. Spitalele funcţionează, potrivit noii legi, pe principiul autonomiei financiare, pe baza sumelor prevăzute în contractele pentru furnizarea de servicii medicale, precum şi din sumele obţinute, în condiţiile legii, de la persoane fizice şi juridice şi îşi elaborează, aprobă şi execută bugetele proprii de venituri şi cheltuieli. Separat de veniturile realizate de către spitale din contractele încheiate cu sistemul de asigurări sociale de sănătate, din serviciile medicale oferite contra cost pacienţilor, spitalele publice vor fi finanţate după cum urmează: de la bugetul de stat şi bugetul MSF, de la bugetul consiliului judeţean, pentru spitale judeţene, de la bugetul consiliului local şi al consiliului judeţean, pentru spitalele locale, de la bugetul ministerului de resort, pentru spitalele cu reţea sanitară proprie. Bugetele locale pot participa la finanţarea unor cheltuieli pentru finalizarea construcţiilor noi şi realizarea de lucrări de reparaţii curente şi capitale, precum şi pentru dotarea cu aparatură medicală. VENITURILE SUPLIMENTARE SUNT BINE...VENITE Spitalele publice pot realiza venituri suplimentare din donaţii şi sponsorizări, legate, asocieri investiţionale în domenii medicale ori de cercetare medicală şi farmaceutică, închirierea temporară, fără pierderea totală a folosinţei, a unor spaţii medicale, dotări echipamente sau aparatură medicală către alţi furnizori de servicii medicale, din contracte privind furnizarea de servicii medicale încheiate cu casele de asigurări de sănătate private sau agenţi economici, din editarea şi difuzarea unor publicaţii cu caracter medical, din servicii medicale, hoteliere sau de altă natură, furnizate la cererea pacienţilor ori a angajatorilor, din servicii de asistenţă medicală la domiciliu, furnizate la cererea pacienţilor, precum şi din alte surse. La nivelul fiecărui spital va fi constituit un fond de dezvoltare a spitalului din amortizarea calculată lunar şi cuprinsă în cheltuielile spitalului, sumele rezultate din valorificarea bunurilor disponibile, precum şi din cele casate, sponsorizări cu destinaţia "dezvoltare", o cotă de 20 la sută din excedentul bugetului de venituri şi cheltuieli înregistrat la finele exerciţiului financiar, sume rezultate din închirieri, vânzări sau concesionări. Soldul fondului de dezvoltare rămas la finele anului se reportează în anul următor, fiind folosit cu aceeaşi destinaţie. AUTORIZARE, ACREDITARE ŞI CLASIFICARE Potrivit noului document, spitalele sunt obligate să deţină autorizaţia sanitară de funcţionare, cele care nu reuşesc acest lucru, în termenul prevăzut prin normele elaborate de MSF, li se suspendă activitatea parţial sau total. Acreditarea spitalelor va fi realizată de o comisie naţională specială, iar taxa pentru acreditare va fi suportată de spital. Spitalul răspunde, potrivit legii, pentru calitatea actului medical, pentru respectarea condiţiilor de cazare, igienă, alimentaţie şi prevenirea infecţiilor nozocomiale, ce determină prejudicii cauzate pacienţilor, stabilite de către organele competente. Pentru prejudicii cauzate pacienţilor din culpă medicală, răspunderea este individuală. Clasificarea spitalelor va fi următoarea: în funcţie de teritoriu -spitale judeţene, spitale municipale şi orăşeneşti, spitale comunale. În funcţie de specificul patologiei, spitalele se clasifică în: generale, de urgenţă, de specialitate, precum şi pentru bolnavi cu afecţiuni cronice. Pornind de la regimul juridic al proprietăţii, unităţile sanitare se clasifică în: spitale publice, care sînt spitalele proprietate publică sau privată a statului sau a unităţilor administrativ-teritoriale, organizate ca instituţii publice; spitalele private, care sînt unităţile proprietate privată a persoanelor juridice de drept privat, precum şi spitale mixte. În funcţie de modul de finanţare, unităţile sanitare se clasifică în: spitale cu finanţare din fonduri publice, cu finanţare din fonduri private sau cu finanaţare mixtă. Din punct de vedere al învăţământului şi al cercetării ştiinţifice medicale, spitalele se clasifică în clinice şi universitare. Alte instituţii cu paturi sunt: institutele medicale, centrele medicale, sanatoriile, preventoriile, centrele de diagnostic şi tratament cu paturi, centrele de sănătate. Acreditarea spitalelor se efectuează la cererea spitalelor şi este acordată de către Comisia Naţională de Acreditare a Spitalelor (CNAS). CNAS este instituţie autonomă de drept public, cu personalitate juridică, sub controlul Parlamentului, şi are în componenţă şapte membri desemnaţi astfel: doi reprezentanţi ai Parlamentului (câte unul din fiecare Cameră), unul din partea MSF, unul de la Colegiul Medicilor din România, unul din partea CNAS, unul din partea Asociaţiei Spitalelor, al Ordinului Asistenţilor Medicali din România. Finanţarea CNAS se face din fondul de rezervă al Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate în primul an şi ulterior din surse proprii. CONSILIUL DE ADMINISTRAŢIE VA AVEA INDEMNIZAŢIE Înfiinţarea sau desfiinţarea spitalelor publice se face prin hotărîre a Guvernului, iniţiată de MSF, cu avizul consiliului local, respectiv judeţean. Spitalele private se înfiinţează sau defiinţează cu avizul de oportunitate al MSF, prin hotărîre judecătorească. Conducerea spitalelor publice este asigurată prin consiliul de administraţie, comitetul director şi director general. Conducerea executivă a spitalelor publice este constituită din comitetul director şi directorul general - acesta din urmă fiind numit de către consiliul de administraţie, prin concurs. Din comitetul director fac parte: directorul general adjunct medical, directorul economic, contabilul şef, directorul de îngrijiri. Membrii comitetului director sunt numiţi de către consiliul de administraţie în urma concursurilor susţinute, pentru o perioadă de patru ani. În cadrul spitalului se organizează ``consiliul medical`` format din medici şefi de secţie, şefi de departamente, laboratoare sau compartimente. Consiliul de administraţie este format din 7-9 membri, în funcţie de mărimea spitalelor şi complexitatea serviiciilor medicale acordate. Preşedintele consiliului de administraţie este ales din rândul membrilor săi cu majoritate simplă din numărul total. Consiliul de administraţie este format din câte un reprezentant al MSF sau, după caz, direcţiei de sănătate publică, al finanţelor publice locale, al CMR şi al Ordinului Asistenţilor Medicali din România, doi reprezentanţi numiţi de consiliul judeţean sau local, directorul general, cât şi doi reprezentanţi ai senatului universitar pentru spitalele clinice şi universitare. Câte un reprezentant al organizaţiilor sindicale şi patronale pot lua parte la şedinţele consiliului de adminsitraţie, dar fără drept de vot. Membrii consiliului de administraţie primesc o indemnizaţie de şedinţă, în cuantum de 20 la sută din salariul directorului general. Pentru spitalele clinice şi universitare, precum şi institutele clinice, candidaţii la funcţia de director general trebuie obligatoriu să fie cadre didactice universitare de predare, să aibă obligatoriu competenţă în managementul sanitar şi să încheie un contract de adminstraţie, pe baza criteriilor stabilite de MSF, cu posibilitatea de a fi reînnoit. Conducerea spitalelor publice răspunde în faţa direcţiei de sănătate publică şi /sau a Ministerului Sănătăţii şi Familiei, respectiv în faţa ministerului de resort pentru îndeplinirea atribuţiilor care îi revin. Revocarea membrilor comitetului director, şi anume a directorului general, adjunct medical, a celui economic, a contabilului şef sau a directorului de îngrijire, pentru nerespectarea indicatorilor de performanţă din contractul de adminsitraţie sau în cazul săvârşirii de abuzuri sau abateri se face de către consiliul de administraţie, la propunerea MSF, a direcţiei de sănătate, în funcţie de subordonare şi/sau a ministerului de resort. Mircea Ifrim, preşedintele Comisiei de sănătate a Camerei Deputaţilor, a spus că Legea spitalelor este un document modern, compatibil cu cel european, care reprezintă un succes parlamentar, ea fiind susţinută de senatorul Sorin Oprescu, de comisia Camerei Deputaţilor, cât şi de actualul ministru al Sănătăţii, Mircea Beuran, pe atunci consilier la Administraţia prezidenţială. La întâlnirea cu preşedintele Ion Iliescu, ministrul Finanţelor, Mihai Tănăsescu, s-a declarat decis să sprijine, în măsura posibilităţilor bugetare, rezolvarea problemelor din sistemul de sănătate, au declarat surse de la Cotroceni. Sursele citate susţin că în perioada imediat următoare Guvernul va emite o serie de ordonanţe care vor prevedea stabilirea, de la 1 iulie, a unui buget fix pentru spitale, ca o soluţie temporară de scoatere a acestora din criza financiară în care se află.