Migdalele sunt cele mai "igienice" fructe, alături de smochine, alune şi stafide. Bogate în vitaminele A şi B, în zahăr care nu face rău la diabetici, în grăsimi, ulei şi albumină, fructul mai conţine calciu şi fosfor.
Dată fiind marea ei putere nutritivă (poate înlocui carnea), migdala trebuie consumată cu moderaţie, în cantităţi care să nu depăşească 6-15 g/zi. Trebuie ştiut că există două specii de migdale: dulci şi amare. Cele amare sunt folosite numai în medicină, ele fiind periculoase la supradozaj prin prezenţa unei otrăvi, de fapt un acid toxic. Astfel, *Împotriva calculilor renali se face o infuzie din 20 de g rădăcină de lemn dulce şi un pumn de paie de ovăz la un bol de apă clocotită. Se adaugă o lingură de ulei de nuci şi una de migdale dulci. Se bea de trei ori pe zi, între mese *Împotriva constipaţiei - adulţii vor înghiţi 60 ml ulei de migdale dulci, dimineaţa, pe stomacul gol. Copiii vor consuma doar 10-15 ml. Pentru cei cu intestine fragile, se prepară un laxativ uşor, compus din ulei de migdale dulci şi un sirop de cicoare (sau de flori de piersic) în părţi egale. Copiilor li se recomandă să înghită o linguriţă, iar adulţilor - o lingură *Împotriva reumatismului - cataplasme cu migdale pisate şi amestecate cu untură de porc topită pînă se obţine o pastă. Acestea se aplică pe locurile dureroase, apoi se acoperă cu tifon şi faşă protectoare pe timpul nopţii *În cazul diabeticilor se recomandă înlocuirea cafelei naturale cu migdale dulci prăjite şi măcinate, acestea putând fi folosite şi pentru sporirea valorii nutritive a mâncărurilor, prin adăugarea în ciorbe sau supe. Migdalele mai sunt recomandate şi în alte afecţiuni: în cazul migrenelor - se pun la tâmple cataplasme din migdale amare pisate, iar în situaţii de nervozitate se poate consuma pulberea acestor fructe, adăugată la supe de legume.