În ultimele trei luni, acordarea concediilor medicale a suferit multiple modificări, prin trei acte normative. De la 1 ianuarie 2007, contribuţia la fondul asigurărilor de sănătate a crescut de la 0,75 de procente la 0,85 la sută. Angajatorul este obligat să suporte plata salariaţilor doar primele cinci zile de concedii medicale, iar stagiul minim de cotizare s-a redus de la şase luni la o lună. Potrivit unei ordonanţe de urgenţă a Guvernului (91 din 2006), care a intrat în vigoare la data de 1 ianuarie 2007, cota de contribuţie pentru concedii medicale şi indemnizaţii pe care trebuie să o plătească angajatorii pentru fiecare salariat la fondul naţional al asigurărilor sociale de sănătate a crescut de la 0,75 la sută la 0,85 la sută. Prima plată care va fi efectuată de angajatori va avea loc în luna februarie pentru prima lună a acestui an. În altă ordine de idei, până de curând firmele cu până la 20 de angajaţi suportau plata doar pentru primele şapte zile ale concediului medical, cele cu un număr de angajaţi cuprins între 21 şi 100, pentru primele 12 zile, iar cele cu peste 100 de salariaţi pentru şapte zile. Societăţile comerciale sunt obligate, însă, de la sfârşitul anului trecut să suporte, indiferent de numărul de angajaţi, plata doar pentru primele cinci zile ale concediului medical. Asiguratul nu are însă de pierdut, întrucât diferenţa îi este plătită din fondul naţional al asigurărilor sociale de sănătate de către Casa de Asigurări de Sănătate. Aceste modificări sunt reglementate de Legea 399, care a intrat în vigoare în noiembrie 2006. De asemenea, a fost micşorat stagiul minim de cotizare pentru acordarea drepturilor băneşti în caz de incapacitate temporară de muncă de la şase luni la o lună, doar dacă plata a fost efectuată în ultimele 12 luni. Potrivit unui alt act normativ, OUG nr. 91, care a intrat în vigoare la 1 decembrie 2006, este interzisă acordarea unei sume mai mari decât valoarea a 12 salarii minime brute pe ţară, pentru plata concediilor medicale ale salariaţilor. Până de curând asiguraţii puteau beneficia de indemnizaţii pentru incapacitate temporară de muncă, fără vreo limită de acest gen.