Noul ministru al Sănătăţii, profesorul doctor Mircea Beuran, are nevoie de un răgaz pentru a identifica de ce sănătatea a ajuns în cea mai gravă criză din ultimii 50 de ani. Chiar şi aşa, îndeplinirea mandatului de ministru este, pentru Beuran, "cea mai grea operaţie" din viaţa sa. Beuran nu este străin de criza sistemului sanitar, fiind medic, consilier al preşedintelui Ion Iliescu şi preşedinte al Asociaţiei Spitalelor. În aprilie, la o dezbatere cu directorii de spitale, Beuran critica starea sistemului sanitar şi politica medicamentului în România. El arăta că reforma nu se bazează doar pe restructurarea paturilor şi că sănătatea are nevoie de o nouă strategie. Într-un interviu acordat, ieri, Beuran afirmă că, totuşi, are nevoie de acest răgaz pentru a analiza câteva dintre problemele grave ale sistemului, de această dată de pe o altă poziţie, şi anume aceea de ministru. Rep.: Cât este de greu să fii ministru al Sănătăţii când sistemului sanitar se află în cea mai acută criză din ultima jumătate de secol? M.B.: Sigur că nu este uşor. De fapt, cred că sănătatea nu a fost uşor de condus niciodată, pentru că problemele sistemului sunt numeroase şi complexe permanent. Pornind de la formaţia mea de chirurg, pot spune că, odată cu preluarea mandatului, mă simt ca şi cum aş avea de făcut o operaţie grea, poate cea mai grea din câte am avut de efectuat. Legat de operaţie, doctorul Sorin Oprescu mă atenţiona că bolnavul meu poate supravieţui intervenţiei sau nu. I-am spus că, în general, bolnavii ştiu să-şi aleagă medicul. Ei îl caută pe acela care le dă cele mai multe şanse de supravieţuire, aşa că şi eu voi încerca să găsesc soluţii pentru ca sistemul sanitar să fie salvat. Rep.: Care sunt primele priorităţi ale mandatului? M.B.: Mi-am propus ca, pentru început, să rezolv problema medicamentelor compensate şi gratuite. Aş vrea ca bolnavii să-şi poată procura respectivele medicamente permanent, nu doar câteva zile pe lună. Apoi, aş vrea să ridic demnitatea medicului, uşor mototolită în ultimul timp. Sigur că un lucru extrem de important este înţelegerea mecanismului financiar, respectiv cum este construit bugetul sănătăţii, care este circuitul banilor ministerului, ai Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate (CNAS). De aceea am cerut Ministrului Finanţelor să-mi explice cum se face finanţarea, iar acesta mi-a promis că îmi va pune la dispoziţie toate datele cerute. Iar o ultimă prioritate a momentului de început vizează legislaţia în domeniu. Deci, dacă aş rezuma priorităţile mandatului, ar fi bolnav-medic, finanţele şi legislativul. Rep.: Preşedintele Comisiei de Sănătate a Camerei Deputaţilor, profesorul doctor Mircea Ifrim, a spus că, potrivit unui recent raport al Curţii de Conturi, la sfârşitul anului 2001, excedentul bugetar al CNAS era de 16.000 miliarde lei, iar la sfârşitul lui 2002 acesta era de 15.000 miliarde lei. Cu toate acestea, Ministerul Finanţelor Publice nu a permis achitarea datoriilor din excedentul CNAS şi a lăsat sistemul în cea mai neagră criză, deşi, potrivit legii, banii nefolosiţi la sfîrşitul anului bugetar pot fi utilizaţi la începutul anului următor pentru acelaşi scop. Ce veţi face pentru ca acei bani să ajungă în sistem? M.B.: Aş putea spune că totul. Dar, după cum am spus, vreau să discut cu ministrul Finanţelor, iar sigur punctul important al discuţiei vizează aceşti bani. Şi de ce nu ajung în sistem, dacă ei există. Rep.: Tot Curtea de Conturi a spus că nici bugetul Ministerului Sănătăţii nu a fost bine construit, de aceea, în 2001, s-a ajuns în situaţia în care ministerul a dat înapoi, la sfârşitul anului, aproape 400 de miliarde lei, în timp ce spitalele nu aveau bani pentru medicamente. Cum vedeţi acest paradox? M.B.: Cred că cea mai grea problemă a sistemului sanitar gravitează în jurul banilor. Este păcat să se întâmple aşa: să ai ceva bani, să faci economie, după care să-i pierzi. Toate aceste date mi-au fost prezentate de Comisiile de specialitate ale Parlamentului şi am promis analiza lor împreună cu ministrul Tănăsescu. În plus, ministrul Finanţelor mi-a spus că, într-o lună, în sistem va veni o a doua tranşă de bani care va cuprinde şi diferenţa. Pentru bugetul pe 2003, eu nu pot face nimic să-l schimb. În schimb, pentru 2004, voi insista ca TVA la medicamente să fie redus de la cota maximă, cum este astăzi (19 la sută), la şase-şapte la sută, cum este în alte ţări. Legat de datorii, sunt de acord ca acestea să fie plătite, dar numai dacă au o contabilitate perfectă, pentru că - după cum ştiţi - există şi contabilităţi mai puţin perfecte. În plus, spitalele trebuie să gestioneze bine fondurile, pentru că un buget autonom a existat, dar din acesta au fost crescute salariile şi a fost sporit numărul de angajaţi şi poate trebuie regândită şi politica de personal. Rep.: O altă problemă stringentă vizează subordonarea Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate. Parlamentarii au solicitat subordonarea CNAS faţă de Parlament. Primul-ministru a fost extrem de tranşant şi a spus că, în cazul în care CNAS trece la Parlament, imediat va iniţia o ordonanţă de urgenţă şi toată sănătatea va fi subordonată Parlamentului. M.B.: Personal, militez pentru autonomia CNAS. Sigur, aşa cum a spus şi senatorul Oprescu în comisiile de specialitate, dacă banii sănătăţii rămân în sistem, nici nu mai contează cui îi este subordonată Casa. Rep.: Acum despre legi. Sistemul sanitar funcţionează în baza unor legi, unele chiar contradictorii, după cum afirmă orgnizaţiile profesionale şi chiar membri ai Parlamentului. Ce se poate face pentru a avea o legislaţie coerentă şi eficientă? M.B.: Mă gândesc mereu la acest lucru. Sunt printre cei care, în `92-`93, puneam bazele reformei sanitare, prin Legea asigurărilor sociale de sănătate. Va trebuie să văd dacă ceea ce am gândit atunci se mai potriveşte anului 2003. Cam la fel trebuie gândit şi în cazul altor legi. Rep: Dacă propunerile pe care le faceţi nu sunt acceptate, iar sistemul va suferi şi mai mult, ce veţi face? M.B.: Mă retrag, meseria mea de bază este aceea de medic. În cazul în care pârghiile pe care le propun nu sunt bune, am ce să fac. Rep.: Până atunci, ce se va întâmpla cu actuala echipă din minister? Dar cu cea de la CNAS, instituţie care vă este subordonată? M.B.: Voi începe o rundă de discuţii cu şefii direcţiilor din minister. Vreau să ştiu ce atribuţii are fiecare şi după aceea vom decide. Nu am nimic cu oamenii care îşi fac treaba conştiincios. Este mult prea devreme să anticipez o schimbare de structură. Interviu realizat de Elvira Gheorghiţă